Ati vazut vreodata un tigan sa munceasca intr-o florarie? Dar unul care sa citeasca "Ion" si sa lucreze intr-o florarie? Eu da. Ce e mai ciudat e ca parea extrem de interesat de lectura.
Oare le-am vazut pe toate?
joi, 23 septembrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
Patrunjel
Ce sa zic, a fost frumos in vacanta pe care am avut-o in Poiana. Am cunoscut oameni valabili si mi-am facut prieteni mai repede decat acasa. Concluzia? Am pocnit-o!
Totusi nu despre asta vreau sa scriu azi. Mi s-a intamplat o chestie acum jumatate de ora atat de traci-comica incat nu am cum sa nu o povestesc. Taica-meu isi facea siesta zilnica cand mi s-a facut dor de o tigara. Fac una si ies in curte. Pentru ca imi era lene, am preferat sa stau in dosul casei. Precizez ca taicameu nu stie ca fumez. Asa ca am aprins-o cu jale si am inceput sa fumez. Toate bune si frumoase, termin tigara, o arunc si cand ma intorc era sa dau cu capul de prejungirea hotei din afara casei. Ma feresc dar imi ramane un sentiment de dejavu. Intru in casa si inainte sa o tai in camera merg pana la bucatarie pentru a bea ceva. Cand ajung acolo sa inebunesc. Mirosea peste tot a fum. Ma enervez si ma uit exact spre hota. Mintea m-a dus atunci exact la momentul cand fumam si ma uitam la hota. Era evident, tot fumul a intrat in casa. Ma trezesc eu din trip si incep sa iau un prosop si un spay de casa. Fac operatiunile necesare iar dupa 5 minute parca era mai bine. Plec din bucatarie si dau nas in nas cu taica-meu. Ciudat, ultima data il auzeam sforaind. S-o fi trezit de la zgomotul spray-ului?
In fine, il salut si fug spre camera. [Inca ma durea capul.] Ajung victorios in camera si ma bag la un facebook. Cand deodata intra taica-meu in camera si ma intraba daca am mancat patrunjel. Eu mirat, am negat serios. Dar in acelasi timp il si intreb de ce crede asta. El imi raspunde: "Ciudat, era un moros de patrunjel in bucatarie."
Iarasi delirez...
Totusi nu despre asta vreau sa scriu azi. Mi s-a intamplat o chestie acum jumatate de ora atat de traci-comica incat nu am cum sa nu o povestesc. Taica-meu isi facea siesta zilnica cand mi s-a facut dor de o tigara. Fac una si ies in curte. Pentru ca imi era lene, am preferat sa stau in dosul casei. Precizez ca taicameu nu stie ca fumez. Asa ca am aprins-o cu jale si am inceput sa fumez. Toate bune si frumoase, termin tigara, o arunc si cand ma intorc era sa dau cu capul de prejungirea hotei din afara casei. Ma feresc dar imi ramane un sentiment de dejavu. Intru in casa si inainte sa o tai in camera merg pana la bucatarie pentru a bea ceva. Cand ajung acolo sa inebunesc. Mirosea peste tot a fum. Ma enervez si ma uit exact spre hota. Mintea m-a dus atunci exact la momentul cand fumam si ma uitam la hota. Era evident, tot fumul a intrat in casa. Ma trezesc eu din trip si incep sa iau un prosop si un spay de casa. Fac operatiunile necesare iar dupa 5 minute parca era mai bine. Plec din bucatarie si dau nas in nas cu taica-meu. Ciudat, ultima data il auzeam sforaind. S-o fi trezit de la zgomotul spray-ului?
In fine, il salut si fug spre camera. [Inca ma durea capul.] Ajung victorios in camera si ma bag la un facebook. Cand deodata intra taica-meu in camera si ma intraba daca am mancat patrunjel. Eu mirat, am negat serios. Dar in acelasi timp il si intreb de ce crede asta. El imi raspunde: "Ciudat, era un moros de patrunjel in bucatarie."
Iarasi delirez...
marți, 7 septembrie 2010
Concediul e un lucru necesar!
Am terminat si licenta, am terminat si facultatea, am terminat si cu sezonul nuntilor. Am avut nevoie de o vacanta care pana acum nu am avut-o si acum am primit-o. Nu zic unde sunt, dar Poaiana Brasov e extraordinara!
O saptamana de exploatat!
PS:pozele mai tarziu.
O saptamana de exploatat!
PS:pozele mai tarziu.
miercuri, 21 iulie 2010
Carpe diem!
Un nou look, acelasi tempo.
De ce Carpe Diem? Pentru ca mi-a placut echipamentul lui Ford din Torque.
De ce Carpe Diem? Pentru ca mi-a placut echipamentul lui Ford din Torque.
marți, 20 iulie 2010
duminică, 18 iulie 2010
Emotiv vs Impulsiv
Eram ieri la o vorba cu prietenii. Mi-era cam rau, asa ca preferam sa ascult, nu sa vorbesc. De la un subiect la altul, am remarcat ca sunt persoane emotive si persoane impulsive. Am mai remarcat ca cei impulsivi au caracterul de lider, ceilalti nu. Din nou, liderii sunt cam prostuti in gesturi, afirmatii sau comportament, pe cand emotivii sunt mai calmi, gandesc altfel problema, prefera sa nu iasa in evidenta prea mult.
Emotivii sunt luati de cele mai multe ori in ras, sunt pusi in situatii extreme, pusi la incercare. Din experienta, am observat ca, pe langa cei impulsivi, emotivii au o maniera mai eleganta de a iesi din o situatie, nu si cei impulsivi care cand se vad inghesuiti incep sa-si bage pula.
Un foarte important factor care face diferenta intre oameni este, ciudat dar adevarat, zodia in care te nasti. Cu toate ca sunt si exceptii, cei mai multi oameni dintr-o zodie se aseamana izbitor intre ei. Exceptiile sunt persoanele care se autoeduca, care citesc mult, care se dezvolta personal. Totusi, la un moment dat toti isi dau arama pe fata.
Exemplele ar putea continua, insa cred ca s-a inteles ideea postului. De ce scriu textul asta? Pentru ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, ma regasesc si eu printre cei emotivi nativi. Stiu ca e greu de recunoscut pentru unii sau altii, insa emotivitatea sta la baza bunului simt. Nu vreau sa jignesc, pentru cei care se prind, dar faptul ca racul face un pas inainte si doi inapoi nu e chiar in zadar.
PS: oare numai mie nu mi se pare cool sa-ti bati nevasta si sa-ti iei la misto prietenii?
Emotivii sunt luati de cele mai multe ori in ras, sunt pusi in situatii extreme, pusi la incercare. Din experienta, am observat ca, pe langa cei impulsivi, emotivii au o maniera mai eleganta de a iesi din o situatie, nu si cei impulsivi care cand se vad inghesuiti incep sa-si bage pula.
Un foarte important factor care face diferenta intre oameni este, ciudat dar adevarat, zodia in care te nasti. Cu toate ca sunt si exceptii, cei mai multi oameni dintr-o zodie se aseamana izbitor intre ei. Exceptiile sunt persoanele care se autoeduca, care citesc mult, care se dezvolta personal. Totusi, la un moment dat toti isi dau arama pe fata.
Exemplele ar putea continua, insa cred ca s-a inteles ideea postului. De ce scriu textul asta? Pentru ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, ma regasesc si eu printre cei emotivi nativi. Stiu ca e greu de recunoscut pentru unii sau altii, insa emotivitatea sta la baza bunului simt. Nu vreau sa jignesc, pentru cei care se prind, dar faptul ca racul face un pas inainte si doi inapoi nu e chiar in zadar.
PS: oare numai mie nu mi se pare cool sa-ti bati nevasta si sa-ti iei la misto prietenii?
sâmbătă, 17 iulie 2010
Un fleac!
Nu pot zice ca a fost exact ca la BAC, dar nici te speriat nu a fost. O luna si un pic au durat chinurile licentei. Cu ocazia asta am vizitat si eu lacasuri necunoscute multor studenti, precum Biblioteca Central Universitara (BCU), Casa Asachi, unde isi au resedinta marii lingvisti romani, am fost mai des si pe la Universitate. Nu ca mi-a fost nefolositor, dar as fi trait si fara sa vizitez locurile astea.
Tragem aer in piept, nu uitam prin ce am trecut si spunem cu toata raspunderea, despre licenta, evident: Un fleac, am ciuruit-o! Acum astept cu nerabdare sa vad ce loc de munca imi va oferi Romanica noatra draga.
Cinste si rabdare, doua virtuti necesare oricarui roman.
Va salut!
Tragem aer in piept, nu uitam prin ce am trecut si spunem cu toata raspunderea, despre licenta, evident: Un fleac, am ciuruit-o! Acum astept cu nerabdare sa vad ce loc de munca imi va oferi Romanica noatra draga.
Cinste si rabdare, doua virtuti necesare oricarui roman.
Va salut!
marți, 6 iulie 2010
Linia care trebuie trasa
Incep sa ma gandesc ca trebuie sa trag linie. (A nu se gandi nimeni la prostii!) Au trecut anii de facultate, au trecut ptrecerile studentesti, au trecut serile in care practic adormeam prin parcuri cu prietenii, noptile lungi de mai, iunie, octombrie si un pic din noiembrie. Mai am un pic din licenta pe care o voi sustine peste cateva zile. Mi-a fost frica de un posibil esec, dar acum nu imi mai este. Cine nu mai ia licenta in ziua de azi?
Am inceput anul 1 la camin, am terminat anul 3 tot la camin. Am avut momente cand aveam prea multi bani si momente cand mancam acelasi fel de mancare in fiecare zi, prieteni buni si marlani convinsi, colegi okay si fete mai baieti decat baietii. I-am avut pe toti. Dar acum vine partea grea. Se cheama schimbare, evolutie sau un nou inceput. Se cheama responsabilitate, un job care sa-mi dea de mancare si sa-mi plateasca chiria, poate o persoana care sa ma mai tina un pic in casa. Nu stiu daca am nevoie neaparata de toate astea, dar vreau toate astea. De ce? Pentru ca linia aia de care vorbeam trebuie trasa. Pentru ca desi nu pare, ma gandesc un pic dupa sfarsitul lumii din 2012, cu o cariera si poate o familie. Apostrofand replica lui Method Man dintr-un film: "Man, do you know what you sound like? What, a bitch? No, a man!"
M-am obisnuit sa nu mai scriu pe blog, iar daca scriu, scriu texte scurte si de moment. Nu mai citesc bloguri, nu mai citesc carti, mai rau, nu mai citesc ziare. Partea tehnologica m-a cuprins si nu cred ca ma insel daca spun ca ne-a cuprins pe toti. Stau de multe ori seara si vreau sa citesc ceva si nu pot. Prefer sa stau la pc, cu toate ca nu am net, sa revad filme, sa ascult muzica. Cine intocmea lista de lucruri care dau dependenta fizica ar trebui sa o revada.
Si acum ma intreb, am nevoie de un nou inceput? Pentru a incheia pe un ton comic, raspunsul este dupa linia pe care o voi trage.
Am inceput anul 1 la camin, am terminat anul 3 tot la camin. Am avut momente cand aveam prea multi bani si momente cand mancam acelasi fel de mancare in fiecare zi, prieteni buni si marlani convinsi, colegi okay si fete mai baieti decat baietii. I-am avut pe toti. Dar acum vine partea grea. Se cheama schimbare, evolutie sau un nou inceput. Se cheama responsabilitate, un job care sa-mi dea de mancare si sa-mi plateasca chiria, poate o persoana care sa ma mai tina un pic in casa. Nu stiu daca am nevoie neaparata de toate astea, dar vreau toate astea. De ce? Pentru ca linia aia de care vorbeam trebuie trasa. Pentru ca desi nu pare, ma gandesc un pic dupa sfarsitul lumii din 2012, cu o cariera si poate o familie. Apostrofand replica lui Method Man dintr-un film: "Man, do you know what you sound like? What, a bitch? No, a man!"
M-am obisnuit sa nu mai scriu pe blog, iar daca scriu, scriu texte scurte si de moment. Nu mai citesc bloguri, nu mai citesc carti, mai rau, nu mai citesc ziare. Partea tehnologica m-a cuprins si nu cred ca ma insel daca spun ca ne-a cuprins pe toti. Stau de multe ori seara si vreau sa citesc ceva si nu pot. Prefer sa stau la pc, cu toate ca nu am net, sa revad filme, sa ascult muzica. Cine intocmea lista de lucruri care dau dependenta fizica ar trebui sa o revada.
Si acum ma intreb, am nevoie de un nou inceput? Pentru a incheia pe un ton comic, raspunsul este dupa linia pe care o voi trage.
vineri, 2 iulie 2010
La multi ani mai Benchea
A mai trecut inca un 2 iulie. Am facut 22 de ani, nu ma simt deloc mai batran, doar putin mai obosit. Iar nu am dormit bine astanoapte.
M-am trezit fara sa stiu ca azi e ziua mea. Am primit un sms pe la 7 dimineata. Am injurat printre dinti, am deschis mesaju si am vazut. Mi-am amintit. E ziua mea. Si ce? Asta nu ar trebuit sa fie un motiv de bucurie, in conditiile in care de ziua mea sunt singur in Iasi, stau singur intr-o camera de camin din Tudor pe naspa, nu am un ban in buzunar, nu am mancat nimic azi, stau si scriu la BCU la licenta, nimeni din familia mea nu m-a sunat sa imi zica La multi ani! Uite cate motive de bucurie am. Imi vine sa decartez.
Cu toate astea, simt o caldura in suflet. O caldura ca aceea cand simti ca nu esti singur pe lumea asta. Intru pe Facebook si ce vad? 30 de persoane m-au felicitat, 30 de persoane s-au gandit la mine, cu toate ca nu stiau ei de ziua mea, Facebook-ul stia. Mai e categoria cealalta de persoane care chiar si-au amintit de ziua asta. De ei nu voi vorbi azi, stiu ei ca ii apreciez.
Atat. La multi ani, Benchea!
M-am trezit fara sa stiu ca azi e ziua mea. Am primit un sms pe la 7 dimineata. Am injurat printre dinti, am deschis mesaju si am vazut. Mi-am amintit. E ziua mea. Si ce? Asta nu ar trebuit sa fie un motiv de bucurie, in conditiile in care de ziua mea sunt singur in Iasi, stau singur intr-o camera de camin din Tudor pe naspa, nu am un ban in buzunar, nu am mancat nimic azi, stau si scriu la BCU la licenta, nimeni din familia mea nu m-a sunat sa imi zica La multi ani! Uite cate motive de bucurie am. Imi vine sa decartez.
Cu toate astea, simt o caldura in suflet. O caldura ca aceea cand simti ca nu esti singur pe lumea asta. Intru pe Facebook si ce vad? 30 de persoane m-au felicitat, 30 de persoane s-au gandit la mine, cu toate ca nu stiau ei de ziua mea, Facebook-ul stia. Mai e categoria cealalta de persoane care chiar si-au amintit de ziua asta. De ei nu voi vorbi azi, stiu ei ca ii apreciez.
Atat. La multi ani, Benchea!
joi, 1 iulie 2010
No time for jokes
Jale mare cu licenta asta. Azi tocmai a inceput numaratoarea inversa, de la 10 evident. Am terminat-o? Dilematica intrebarea. O sa o termin? Retorica intrebarea. Alte intrebari nu mai am. Revin cand o sa pot. Salut
marți, 8 iunie 2010
Poveste fara sfarsit
Fumez o tigara si incep sa scriu. A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris asa cum scriam. Am licenta, examene, proiecte, belele, nu si bani indeajuns. Totusi, nu despre asta vreau sa scriu. Nu voi scrie nici despre faptul ca mai am o luna si un pic si ma intorc in Roman, cred. Urmeaza un master, in caz ca iau licenta, pe care il voi face tot la 87 km de Iasi. Nu o sa scriu nici despre experimentele de la facultatea de jurnalism, cu toate ca ar cam trebui. Astazi vreau sa zic o poveste.
Un pusti a avut o idila. Acum mult timp, o fata ii intrase in viata. Cunoscuse alti oameni, alte personalitati, alte vicii. Nu ii pasa, ii placea. Fata se numea Ana, o Ana ca a lui Chirila, doar putin mai evoluata. Avea o personalitate complexa, se evidentia printre multe altele, avea ceva al ei. Nu parul o facea speciala, nici macar ochii, ci firea ei rebela. O fire rebela care disparea atunci cand o atungeai usor pe spate. Rasuflarea ei era una cristalina, rece ca gheata si fierbinte ca o zi in Vama in acelasi timp. Cu toate ca avea si multe capricii, lui ii placea. Din primele secunde cand a vazut-o, s-a indragostit de ea. Posibil sa fi fost prima lui iubire, posibil sa se fi inselat, insa cert era ca atunci cand vorbea cu ea ritmul inimii ii crestea.
Nu a mers din prima, insa au inceput sa vorbeasca. Vorbeau aproape in fiecare zi, in fiecare zi se certau sau se tachinau. Cu toate astea, cand se intalneau parca se iubeau din priviri, chiar daca nici nu-si vorbeau uneori. Toate asta pana intr-o zi cand pustiul a decis sa schimbe foaia. A inceput el sa fie indiferent, sa nu vorbeasca, sa nu mai sune, sa incerce sa uite. Nu a uitat-o, iar cand s-au intalnit, dupa cateva momente de sovaiala, s-au sarutat cum nu s-a sarutat nimeni pe Pamant in clipa aceea. A fost o seara perfecta. Fara detalii nesemnificative, au avut un week-end minunat. S-au iubit, s-au plimbat, s-au tinut de mana, au ras, au povestit, s-au simtit bine. The end.
Ca toate povestile secolului 21, era imposibil ca finalul sa fie acela. Finalul nu a fost prea fericit, cel putin pentru pusti. Adevarul e ca a suferit, s-a enervat, a plecat, a uitat, nu a mai iubit. Totusi, se consola cu faptul ca viitorul este incert. Era o alta poveste fara sfarsit.
Un pusti a avut o idila. Acum mult timp, o fata ii intrase in viata. Cunoscuse alti oameni, alte personalitati, alte vicii. Nu ii pasa, ii placea. Fata se numea Ana, o Ana ca a lui Chirila, doar putin mai evoluata. Avea o personalitate complexa, se evidentia printre multe altele, avea ceva al ei. Nu parul o facea speciala, nici macar ochii, ci firea ei rebela. O fire rebela care disparea atunci cand o atungeai usor pe spate. Rasuflarea ei era una cristalina, rece ca gheata si fierbinte ca o zi in Vama in acelasi timp. Cu toate ca avea si multe capricii, lui ii placea. Din primele secunde cand a vazut-o, s-a indragostit de ea. Posibil sa fi fost prima lui iubire, posibil sa se fi inselat, insa cert era ca atunci cand vorbea cu ea ritmul inimii ii crestea.
Nu a mers din prima, insa au inceput sa vorbeasca. Vorbeau aproape in fiecare zi, in fiecare zi se certau sau se tachinau. Cu toate astea, cand se intalneau parca se iubeau din priviri, chiar daca nici nu-si vorbeau uneori. Toate asta pana intr-o zi cand pustiul a decis sa schimbe foaia. A inceput el sa fie indiferent, sa nu vorbeasca, sa nu mai sune, sa incerce sa uite. Nu a uitat-o, iar cand s-au intalnit, dupa cateva momente de sovaiala, s-au sarutat cum nu s-a sarutat nimeni pe Pamant in clipa aceea. A fost o seara perfecta. Fara detalii nesemnificative, au avut un week-end minunat. S-au iubit, s-au plimbat, s-au tinut de mana, au ras, au povestit, s-au simtit bine. The end.
Ca toate povestile secolului 21, era imposibil ca finalul sa fie acela. Finalul nu a fost prea fericit, cel putin pentru pusti. Adevarul e ca a suferit, s-a enervat, a plecat, a uitat, nu a mai iubit. Totusi, se consola cu faptul ca viitorul este incert. Era o alta poveste fara sfarsit.
vineri, 14 mai 2010
Dati un ban pentru Guvern. Programul Ultima Spaga
O informatie gasita pe un blog al unei prietene de la Bucuresti. Pentru ca eu sunt in Iasi, adresez indemnul celor de aici. Astept cu interes rezultatul.
"Îi invităm pe toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţa clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene.
PROGRAMUL ULTIMA SPAGA"
PS: pentru cei care nu stiu, Prefectura Iasi se afla la Casa Patrata care e vis a vis de Moldova Mall. Ne vedem acolo!
miercuri, 12 mai 2010
Nimiciti-i pe toti!
Uite ca au ajuns si pensionarii in strada. Nu am scris nimic despre celelate zeci de proteste pentru ca nu stiu cat de legitime au fost ele. Totusi, daca si pensionarii au ajuns sa se "bata" cu jandarmii, inseamna ca sunt ceva probleme. Dar cine sa-i inteleaga.
Vesnicul motiv da la toti batai de cap. Nu sunt bani pentru pensii, pentru salarii, pentru bugetari, mai nou si pentru studenti. Nu sunt bani pentru nimic in tara asta, cu exceptia Guvernului. Ei au ramas cu aceleasi masini de protocol, cu acelasi salar, cu aceleasi sporuri, aceeasi ipocrizie si incapacitate de a conduce.
De ce nu sunt bani? Intrebarea este de fapt de ce nu ii mai crede lumea? Masurile anticriza au fost prost gandite sau neaplicate, banii s-au dus pe promisiuni electorale si campanie iar visele oamenilor, in special ale tinerilor s-au naruit sub o conducere portocalie. Si acum vine intrebarea cea din urma: si noi ce facem? Tinerii care termina o facultate, care au dreptul sa munceasca, sa poata sa isi intemeieze o familie. O sa-si vada vreodata parintii mei nepotii? O sa pot sa am o familie?
Raspunsurile as vrea sa le dau tot acum, insa nu imi e permis. Nesiguranta zilei de maine ma limiteaza. Poate fi revolutia o posibila rezolvare a problemelor? Eu sper ca nu, insa nu as da inapoi.
Vesnicul motiv da la toti batai de cap. Nu sunt bani pentru pensii, pentru salarii, pentru bugetari, mai nou si pentru studenti. Nu sunt bani pentru nimic in tara asta, cu exceptia Guvernului. Ei au ramas cu aceleasi masini de protocol, cu acelasi salar, cu aceleasi sporuri, aceeasi ipocrizie si incapacitate de a conduce.
De ce nu sunt bani? Intrebarea este de fapt de ce nu ii mai crede lumea? Masurile anticriza au fost prost gandite sau neaplicate, banii s-au dus pe promisiuni electorale si campanie iar visele oamenilor, in special ale tinerilor s-au naruit sub o conducere portocalie. Si acum vine intrebarea cea din urma: si noi ce facem? Tinerii care termina o facultate, care au dreptul sa munceasca, sa poata sa isi intemeieze o familie. O sa-si vada vreodata parintii mei nepotii? O sa pot sa am o familie?
Raspunsurile as vrea sa le dau tot acum, insa nu imi e permis. Nesiguranta zilei de maine ma limiteaza. Poate fi revolutia o posibila rezolvare a problemelor? Eu sper ca nu, insa nu as da inapoi.
BFF
De la ce vine? De la cunoscuta sintagma a americanilor, Best friends forever. Cu totii stim ce inseamna acest lucru, dar oare cu totii stim ce inseamna acest lucru? Eu abia duminca mi-am dat seama ca de fapt BFF inseamna Be Fuckin Fool, pentru ca BFF nu exista cu adevarat.
Pentru cei care stiu povestea, da, mi-am recuperat aparatul foto si ceasul, insa a ramas gustul amar. Acum imi dau seama de ce numai americanii folosesc sintagma BFF. Romanii inca nu au inteles inca ce inseamna.
Pentru cei care stiu povestea, da, mi-am recuperat aparatul foto si ceasul, insa a ramas gustul amar. Acum imi dau seama de ce numai americanii folosesc sintagma BFF. Romanii inca nu au inteles inca ce inseamna.
vineri, 7 mai 2010
Pentru ca Traby poate
De multe ori imi pare rau ca nu am facut unele lucruri. Totusi, ma bucur ca le-au facut unii prieteni de-ai mei. Watch this!
marți, 4 mai 2010
Mediocritatea nu e un stil de viata!
Cel putin nu unul destept.
Incepe sa ma enerveze drumul din Alexandru pana la Rapa Galbena. De ce? Datorita multitudinii de tipologii de persoane "non grata" cu care ma intalnesc. Mai intalnesc si oameni cumsecade, insa ei sunt cei care nu ies in evidenta. In schimb, ies alte zeci de caractere care, parerea mea, ar trebuit sa stea acasa ori sa inceapa sa studieze niste "almanahe", vorba unui alt super star al gramaticii romanesti.
Haideti sa va zic mai multe de aceste tipologii, daca tot nu am mai scris de ceva vreme. Ies din bloc si ce vad? In gangul dintre bloc si parc rromi care joaca "gropita", un joc extraordinar de ordinar, parerea mea. In plus, evident ca persoanejele multicolore se mai dau si in spectacol, aclamand persoanele cu mai mult bun gust decat ei. Trec de ei fara sa ii bag in seama, insa intr-o zi cred ca o sa pocnesc unul din ei.
In parc oameni normali, draguti, indiferenti de cele mai multe ori. Ajung in colt la semafor si ce vad? O multime de "negustori" de flori, care mai de care mai nesimtiti. Intr-o zi a trebuit sa ocolesc cativa metri drumul absolut normal pentru ca aveau ei clienti si ii deranjam daca mergeam normal. Hmmm, am tacut ca asa ma indeamna un profesor care imi preda diplomatie. Pana cand insa trebuie sa tolerez mediocritatea asta imputita?
Trec si de ei si ajung la pasarela. Pam pam, aici e jalea, mai ales acum. Pe parcursul pasarelei vad in fiecare zi din ce in ce mai multi cersetori. Unii dorm, altii cersesc, altii doar stau si se uita. Nota: pasarela are doi metri latime. Azi m-am enervat si am facut un gest urat insa necesar: la insistenta unuia de a-i da bani, i-am dat cu ziarul din dotare peste mana unde avea mai multe monede. Din pacate pentru el, i-au cazut toate printre scandurile pasarelei, sub pasarela, la o distanta de 20 metri, zic eu. Un rau de neiertat. Ei, m-o bate Dumnezeu, ca ei nu au sanse:)
Trec de pasarela si ajung la gara. Aici nu mai zic nimic pentru ca se subintelege ce diversitate de oameni sunt acolo. Ajung pe strada Garii, dupa ce trec cu greu de semafor. Si pe strada asta sunt oameni diferiti. Unii scuipa, altii arunca pe jos, altii te abordeaza din nou sa iti ceara bani, altii ti-i fura. In putine cuvinte, no comment!
Si acum ma intreb de ce mai stau in Iasi? Orasul natal nu imi oferea toate aceste experiente, cel putin nu toate intr-un interval de 10 minute, cat fac de acasa pana la Rapa Galbena. Raspunsul il aflu imediat: nu am terminat facultatea si nici nu ma pot muta, cel putin nu acum. Presimt ca o sa o fac curand.
Din nou un text plin de frustrari, plin de mediocritate, plin de lume imbacsita de incultura si lipsa de bun simt. Cineva mi-a zis: mediocritatea e un stil de viata la romani". Eu zic ca nu e, si imi mentin afirmatia.
PS: am trecut azi pe langa o fata care a aruncat o hartie destul de mare chiar in fata mea. M-am intors si i-am zis: vezi ca sunt tomberoane! Ce mi-a raspuns? "Si ce daca?"
Ma doare mintea sa continui textul. Revin cu restul drumului pana la Universitate in postul viitor. Va salut!
Incepe sa ma enerveze drumul din Alexandru pana la Rapa Galbena. De ce? Datorita multitudinii de tipologii de persoane "non grata" cu care ma intalnesc. Mai intalnesc si oameni cumsecade, insa ei sunt cei care nu ies in evidenta. In schimb, ies alte zeci de caractere care, parerea mea, ar trebuit sa stea acasa ori sa inceapa sa studieze niste "almanahe", vorba unui alt super star al gramaticii romanesti.
Haideti sa va zic mai multe de aceste tipologii, daca tot nu am mai scris de ceva vreme. Ies din bloc si ce vad? In gangul dintre bloc si parc rromi care joaca "gropita", un joc extraordinar de ordinar, parerea mea. In plus, evident ca persoanejele multicolore se mai dau si in spectacol, aclamand persoanele cu mai mult bun gust decat ei. Trec de ei fara sa ii bag in seama, insa intr-o zi cred ca o sa pocnesc unul din ei.
In parc oameni normali, draguti, indiferenti de cele mai multe ori. Ajung in colt la semafor si ce vad? O multime de "negustori" de flori, care mai de care mai nesimtiti. Intr-o zi a trebuit sa ocolesc cativa metri drumul absolut normal pentru ca aveau ei clienti si ii deranjam daca mergeam normal. Hmmm, am tacut ca asa ma indeamna un profesor care imi preda diplomatie. Pana cand insa trebuie sa tolerez mediocritatea asta imputita?
Trec si de ei si ajung la pasarela. Pam pam, aici e jalea, mai ales acum. Pe parcursul pasarelei vad in fiecare zi din ce in ce mai multi cersetori. Unii dorm, altii cersesc, altii doar stau si se uita. Nota: pasarela are doi metri latime. Azi m-am enervat si am facut un gest urat insa necesar: la insistenta unuia de a-i da bani, i-am dat cu ziarul din dotare peste mana unde avea mai multe monede. Din pacate pentru el, i-au cazut toate printre scandurile pasarelei, sub pasarela, la o distanta de 20 metri, zic eu. Un rau de neiertat. Ei, m-o bate Dumnezeu, ca ei nu au sanse:)
Trec de pasarela si ajung la gara. Aici nu mai zic nimic pentru ca se subintelege ce diversitate de oameni sunt acolo. Ajung pe strada Garii, dupa ce trec cu greu de semafor. Si pe strada asta sunt oameni diferiti. Unii scuipa, altii arunca pe jos, altii te abordeaza din nou sa iti ceara bani, altii ti-i fura. In putine cuvinte, no comment!
Si acum ma intreb de ce mai stau in Iasi? Orasul natal nu imi oferea toate aceste experiente, cel putin nu toate intr-un interval de 10 minute, cat fac de acasa pana la Rapa Galbena. Raspunsul il aflu imediat: nu am terminat facultatea si nici nu ma pot muta, cel putin nu acum. Presimt ca o sa o fac curand.
Din nou un text plin de frustrari, plin de mediocritate, plin de lume imbacsita de incultura si lipsa de bun simt. Cineva mi-a zis: mediocritatea e un stil de viata la romani". Eu zic ca nu e, si imi mentin afirmatia.
PS: am trecut azi pe langa o fata care a aruncat o hartie destul de mare chiar in fata mea. M-am intors si i-am zis: vezi ca sunt tomberoane! Ce mi-a raspuns? "Si ce daca?"
Ma doare mintea sa continui textul. Revin cu restul drumului pana la Universitate in postul viitor. Va salut!
marți, 20 aprilie 2010
Alice nu a murit, doar a evoluat
Prima data nu mi-a placut, a doua oara mi-a placut, acum astept cea de-a treia ecranizare a filmului “Alice in tara minunilor”.
Nu, nu e o cronica de film, ci o mica introducere intr-un teren extrem de minat pentru utilizatorii de internet. Vorbim astazi despre publicitate. Poate va intrebati de ce am inceput cu Alice? Pentru ca am citit un blog mai devreme care vorbea de asemenea despre o copie a lui Alice. Era Scufita Rosie si lupul cel nazdravan care nu stiu ce emotii ii dadea din nou Scufitei.
Panourile publicitare. Ca orice rau, este necesar. Pe strada, in parcuri, in locuri publice sau mai putin, in magazine, mai nou si pe internet. Evident ca si acolo, ca doar unde este lume sunt si oferte. Ca un fel de iarmaroc, dar cu resurse inepuizabile. Ma gandeam la ce sa mai zic nou despre asta, ce ideea profunda sa elaborez pentru a ramane in continuare original. Nu cred ca este posibil pentru ca daca m-as referi la frustrarea pe care o am din cauza multitudinii de reclame pe care le vad pe internet, nu ar mai exista noutate. Poate daca as spune ca ma ucid daca mai vad un panou publicitar as fi putin diferit, insa tot nu s-ar schimba nimic.
As spune ca ne asemanam putin cu Alice care bea tot felul de substante doar pentru ca este indemnata: drink me, eat me! Ciudat este ca nu suntem deloc diferiti de ea. Noi nu mancam, noi dam click. Nu e asa? Atunci de ce se mai dau asa multi bani pe reclamele de pe site-uri?
Daca ma enerveaza? Nu cred ca ies din tipar, insa da, ma enerveaza.
Daca as pune reclama pe blogul meu contra cost? Voi ce ati face?
Fiti sinceri!
Nu, nu e o cronica de film, ci o mica introducere intr-un teren extrem de minat pentru utilizatorii de internet. Vorbim astazi despre publicitate. Poate va intrebati de ce am inceput cu Alice? Pentru ca am citit un blog mai devreme care vorbea de asemenea despre o copie a lui Alice. Era Scufita Rosie si lupul cel nazdravan care nu stiu ce emotii ii dadea din nou Scufitei.
Panourile publicitare. Ca orice rau, este necesar. Pe strada, in parcuri, in locuri publice sau mai putin, in magazine, mai nou si pe internet. Evident ca si acolo, ca doar unde este lume sunt si oferte. Ca un fel de iarmaroc, dar cu resurse inepuizabile. Ma gandeam la ce sa mai zic nou despre asta, ce ideea profunda sa elaborez pentru a ramane in continuare original. Nu cred ca este posibil pentru ca daca m-as referi la frustrarea pe care o am din cauza multitudinii de reclame pe care le vad pe internet, nu ar mai exista noutate. Poate daca as spune ca ma ucid daca mai vad un panou publicitar as fi putin diferit, insa tot nu s-ar schimba nimic.
As spune ca ne asemanam putin cu Alice care bea tot felul de substante doar pentru ca este indemnata: drink me, eat me! Ciudat este ca nu suntem deloc diferiti de ea. Noi nu mancam, noi dam click. Nu e asa? Atunci de ce se mai dau asa multi bani pe reclamele de pe site-uri?
Daca ma enerveaza? Nu cred ca ies din tipar, insa da, ma enerveaza.
Daca as pune reclama pe blogul meu contra cost? Voi ce ati face?
Fiti sinceri!
joi, 15 aprilie 2010
Despre Facebook
Membru tarziu pentru ca asa sunt eu mai neincrezator in lucrurile noi. Totusi, membru activ, zic eu. Am inceput sa iubesc acest site de socializare. Cu cat stau mai mult pe el, cu atat imi place mai mult sa stau pe el.
Ce-mi place la Facebook? Promovarea si oportunitatile care ti se ofera, daca umbli putin pe la aplicatii si la grupuri. Nu spun multe pentru ca mai am mult de descoperit, insa prima impresia a fost batuta de noua impresie. Nevoia de tehnologizare duce la o dependenta, de data asta legala. Cat stau pe zi pe Facebook? Dar voi cat stati?
Ce-mi place la Facebook? Promovarea si oportunitatile care ti se ofera, daca umbli putin pe la aplicatii si la grupuri. Nu spun multe pentru ca mai am mult de descoperit, insa prima impresia a fost batuta de noua impresie. Nevoia de tehnologizare duce la o dependenta, de data asta legala. Cat stau pe zi pe Facebook? Dar voi cat stati?
marți, 13 aprilie 2010
99% lucky today
Incepe sa-mi placa Facebook-ul. Cu toate ca e marti, am inceput bine, zic eu. In sfarsit m-am apucat de licenta. Oare de ce? Nu m-am trezit prea bine pentru ca aproape in fiecare dimineata ma trezesc in acordurile unui pikamer, sau cum s-o scrie. Totusi, cu injuraturile intre dinti am intrat pe facebook si am vazut o chestie interesanta la cineva. Astazi era norocos in proportie de 83%. Un procent bun in timp de recesiune. Asa ca am aplicat si la mine sa vad cat de norocos sunt astazi. Guess what? 99%:)). Sa mai zic ca e si 13 aprilie?
Asa ca nu am mai zabovit si m-am apucat de licenta. Ma gandesc ca e un procent bun pentru o zi de marti, un procent satisfacator pentru a scrie un capitol macar. Sa zic ca sunt la al doilea? Nup, as minti; totusi printre versurile lui Eminem mai dau un search dupa etica jurnalistica, mai pun doua idei indoite cu trei pagini de copy paste si ma gandesc la ziua cand o sa iau 10 pe lucrare. Pana la urma, macar o scriu, nu o cumpar. Vorbeam ieri cu niste prieteni care au si ei licenta. Diferenta intre noi e ca ei sunt la alta Universitate si ca ei au deja licenta. Cumparata, dar o au. Si iar ma ia jalea. Nu ca eu trebuie sa o scriu, dar pentru ca asa merg treburile astazi: marchezi banul si totul ti se deschide. Pfff, ce cruda e lumea la Cuza:)).
Asa ca dragi cititori, sa fiti mandri de prietenii/cunostintele care nu dau bani pe licenta, care nu dau spaga si nu merg pe principiul: lasa ba ca merge asa!
Va salut!
Asa ca nu am mai zabovit si m-am apucat de licenta. Ma gandesc ca e un procent bun pentru o zi de marti, un procent satisfacator pentru a scrie un capitol macar. Sa zic ca sunt la al doilea? Nup, as minti; totusi printre versurile lui Eminem mai dau un search dupa etica jurnalistica, mai pun doua idei indoite cu trei pagini de copy paste si ma gandesc la ziua cand o sa iau 10 pe lucrare. Pana la urma, macar o scriu, nu o cumpar. Vorbeam ieri cu niste prieteni care au si ei licenta. Diferenta intre noi e ca ei sunt la alta Universitate si ca ei au deja licenta. Cumparata, dar o au. Si iar ma ia jalea. Nu ca eu trebuie sa o scriu, dar pentru ca asa merg treburile astazi: marchezi banul si totul ti se deschide. Pfff, ce cruda e lumea la Cuza:)).
Asa ca dragi cititori, sa fiti mandri de prietenii/cunostintele care nu dau bani pe licenta, care nu dau spaga si nu merg pe principiul: lasa ba ca merge asa!
Va salut!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
No bad writing at the license!
Hehe, ce patesc recent. Imi citeste profesorul de licenta ultima postare, cea cu "no bag writing" si ce imi zice? Mai ionut, da tu te-ai apucat de licenta? Raspunsul a fost unul spus din adancul convingerii mele: no bad writing!
Nup, nu m-am apucat de licenta. Stiu ca mai am o luna jumate si trebuie sa o predau, dar nu pot. Am un sentiment ca ar mai trebui sa astept un pic inspiratia, sa imi dispara gandurile negre legate de scrisul prost si apoi sa ma apuc. Cand?
Va anunt eu!
Nup, nu m-am apucat de licenta. Stiu ca mai am o luna jumate si trebuie sa o predau, dar nu pot. Am un sentiment ca ar mai trebui sa astept un pic inspiratia, sa imi dispara gandurile negre legate de scrisul prost si apoi sa ma apuc. Cand?
Va anunt eu!
miercuri, 24 martie 2010
No bad writing!
14 zile. Atat a trecut de la ultima postare. Lipsa ideilor, lenea sau facultatea au avut o influenta proasta. Ciudat este faptul ca in fiecare zi ma uit pe blogul personal, insa nu scriu. Cum spune o amica, imi e de ajuns sa stiu ca pot.
Mort Rainey spunea: scrisul prost se rezolva printr-un simplu "delete". Sa spunem ca nu e cazul. Ca tot veni vorba, sa va zic cate ceva de acest Mort Rainey. E de fapt un persoanj al unei povesti, transformat in persoanj al unei ecranizari de prin anul 2004. "Secret Window" se numeste cartea, la fel se numeste si filmul. Pe cei care l-au vazut ii felicit, pe ceilalti ii indemn sa dea un search pe torrent.
"Secret Window", o ecranizare a regizorului David Koepp, este combinatie de drama/ thriller / horror, despre un cunoscut scriitor din America, care in ciuda succesului sau inebuneste si incepe sa faca lucruri macabre, fara sa fie prea constient de asta. Pe parcursul a celor 96 de minute, personajul principal, Mort Rainey, interpretat de Johnny Depp, trece printr-o faza neplacuta a vietii sale, divortul de sotia sa Amy, care isi gaseste fericirea intr-o alta relatie. In ciuda nemultumirii fata de turnura pe care a luat-o viata sa, el se straduieste sa isi vada mai departe de scrisul sau. La aceasta se adauga si aparitia unui misterios strain, John Shooter, care il acuza de plagiat si il ameninta. Incercarea de a gasi dovada ca ideea cartii ii apartinuse nu are prea mare succes. In jur, lucrurile se inrautatesc, apar victime si, presat de timp, Mort angajeaza un detectiv. Fara sprijin din jur, Mort se vede inchis intr-o situatie greu de imaginat din care nu poate iesi. Finalul este unul complicat, Mort este cel care de fapt comite toate crimele. Cu toate ca lumea stie, nu are dovezi care sa il incrimineze. Impacat cu propria constiinta, Mort Riney isi vede in continuare de cartile sale, lasand privitoarii cu un sentiment straniu.
"Secret Window" a fost lansat in America pe 12 martie 2004. Cu un buget de 40,000,000 dolari, a avut incasari de aproximativ 20,000,000 pe weekend, fiind la fel de bine primit de public ca orice film marca Johnny Depp. Vizionare placuta!
Mort Rainey spunea: scrisul prost se rezolva printr-un simplu "delete". Sa spunem ca nu e cazul. Ca tot veni vorba, sa va zic cate ceva de acest Mort Rainey. E de fapt un persoanj al unei povesti, transformat in persoanj al unei ecranizari de prin anul 2004. "Secret Window" se numeste cartea, la fel se numeste si filmul. Pe cei care l-au vazut ii felicit, pe ceilalti ii indemn sa dea un search pe torrent.
"Secret Window", o ecranizare a regizorului David Koepp, este combinatie de drama/ thriller / horror, despre un cunoscut scriitor din America, care in ciuda succesului sau inebuneste si incepe sa faca lucruri macabre, fara sa fie prea constient de asta. Pe parcursul a celor 96 de minute, personajul principal, Mort Rainey, interpretat de Johnny Depp, trece printr-o faza neplacuta a vietii sale, divortul de sotia sa Amy, care isi gaseste fericirea intr-o alta relatie. In ciuda nemultumirii fata de turnura pe care a luat-o viata sa, el se straduieste sa isi vada mai departe de scrisul sau. La aceasta se adauga si aparitia unui misterios strain, John Shooter, care il acuza de plagiat si il ameninta. Incercarea de a gasi dovada ca ideea cartii ii apartinuse nu are prea mare succes. In jur, lucrurile se inrautatesc, apar victime si, presat de timp, Mort angajeaza un detectiv. Fara sprijin din jur, Mort se vede inchis intr-o situatie greu de imaginat din care nu poate iesi. Finalul este unul complicat, Mort este cel care de fapt comite toate crimele. Cu toate ca lumea stie, nu are dovezi care sa il incrimineze. Impacat cu propria constiinta, Mort Riney isi vede in continuare de cartile sale, lasand privitoarii cu un sentiment straniu.
"Secret Window" a fost lansat in America pe 12 martie 2004. Cu un buget de 40,000,000 dolari, a avut incasari de aproximativ 20,000,000 pe weekend, fiind la fel de bine primit de public ca orice film marca Johnny Depp. Vizionare placuta!
miercuri, 10 martie 2010
Lost in Amsterdam
O sa raspund persoanelor care ma tot intreaba de ce am la status: "lost in amsterdam". Uite de asta!
marți, 9 martie 2010
Ziua barbatului nu e azi!!!
Dragi necunoscatori care aveti statusuri pe messenger cu ziua barbatului, va informez ca ziua recunoscuta a barbatului in Romania este pe 5 mai, nu pe 9 martie. Posibil ca si sarbatoarea celor 40 de mucenici cu cele 40 de pahare de astazi seamana cu o zi a barbatului, dar nu e. Daca vrem sa bem, am putea face asta in fiecare zi.
Pentru mai multe detalii despre ziua barbatului, accesati site-ul http://www.iqads.ro/stire_6822/ziua_barbatului_se_sarbatoreste_pe_5_mai Tot acolo femeile pot vedea care sunt sortimentele de cadouri cele mai preferate de barbati.
App, am mai vazut una azi. Cineva avea status: "La multi ani mamicilor, mamelor, maicutelor si mamutelor". Oare stie ca azi e 9 martie? Sau oare chiar asa face legatura intre o mama si un mamut? Vaiii, jale cu oamenii.
Mesaj pentru tata: "daca iti zic azi la multi ani, imi pui maine niste bani in cont?"
Accept si ramburs.
Pentru mai multe detalii despre ziua barbatului, accesati site-ul http://www.iqads.ro/stire_6822/ziua_barbatului_se_sarbatoreste_pe_5_mai Tot acolo femeile pot vedea care sunt sortimentele de cadouri cele mai preferate de barbati.
App, am mai vazut una azi. Cineva avea status: "La multi ani mamicilor, mamelor, maicutelor si mamutelor". Oare stie ca azi e 9 martie? Sau oare chiar asa face legatura intre o mama si un mamut? Vaiii, jale cu oamenii.
Mesaj pentru tata: "daca iti zic azi la multi ani, imi pui maine niste bani in cont?"
Accept si ramburs.
Romantismul a murit. Traiasca caterinca!
Citeam acum cateva secunde un text de pe un blog necunoscut care m-a facut sa rad. Ia cititi ce poema e domnita: "Oricat as vrea sau mai precis oricat de mult as spera ca urcusurile si coborasurile din ultima vreme sa nu ma fi schimbat cu nimic esential, sa fiu aceeasi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau ca si cum as fi fost atat de puternica incat toate au trecut pe sub talpile mele incaltate.EI, BINE,EROARE!!!!!! SURPRIZA!
Nu mai sunt aceeasi!"
Eu i-as zice ca m-am frizat acum vreo 2 zile si nu ma mai recunosc prietenii, inmanandu-i in acelasi timp un manual de gramatica. Totusi, caracterul tradeaza. Un text scris de 8 martie daca nu ma insel, un text plin de nostalgie din care reiese frustrarea de a nu avea un iubit de ziua ei. Continuarea textului este si mai si, un text ca un jurnal intim, insa citit de toata lumea. Iubesc blogosfera asta:)).
De la ce ma luasem la un post e in principiu plictiseala, insa am si un motiv serios. Pe langa impresionantele ganduri lucide pe care voiam sa le impartasesc cu cititorii, voiam sa ii salut pe bloggerii romascani, buni de felul lor. Am vazut undeva o asociatie a blogurilor romascane si ziceam ca m-ar interesa. Deci daca cineva poate da un pont, sa-l dea. Va salut si ne auzim la TP, la o bere(cine cunoaste:D)!
Nu mai sunt aceeasi!"
Eu i-as zice ca m-am frizat acum vreo 2 zile si nu ma mai recunosc prietenii, inmanandu-i in acelasi timp un manual de gramatica. Totusi, caracterul tradeaza. Un text scris de 8 martie daca nu ma insel, un text plin de nostalgie din care reiese frustrarea de a nu avea un iubit de ziua ei. Continuarea textului este si mai si, un text ca un jurnal intim, insa citit de toata lumea. Iubesc blogosfera asta:)).
De la ce ma luasem la un post e in principiu plictiseala, insa am si un motiv serios. Pe langa impresionantele ganduri lucide pe care voiam sa le impartasesc cu cititorii, voiam sa ii salut pe bloggerii romascani, buni de felul lor. Am vazut undeva o asociatie a blogurilor romascane si ziceam ca m-ar interesa. Deci daca cineva poate da un pont, sa-l dea. Va salut si ne auzim la TP, la o bere(cine cunoaste:D)!
vineri, 5 martie 2010
Ce inseamna un film bun?
Sunt prea multe ecranizari pentru a face o categorisire. Eu le-am simplificat putin. Exista filme bune si filme proaste. Totusi, ce face un film sa fie cu adevarat bun? Nu vreau sa fac o teorie a cinematografiei, pentru ca nu as sti ce sa spun cu exactitate, insa unele puncte forte le poti simti. Sunt acele momente cand esti una cu filmul, cand il simti, cand te emotionezi la o scena mai emotiva, cand te enervezi cand vezi ca-ti moare un personaj drag, cand stai cu sufletul la gura la o scena de suspans.
Asta trebuie sa faca un film, nu? Sa te tina cu sufletul acolo, fara a te plictisi. Sa te regasesti in personaje, sa te faca sa le iubesti, sa vrei sa fii ca ele, sa simti ce simt ele. Si sa nu spuneti ca "Numai iubirea" face asta.
Am revazut un film care m-a marcat tot timpul. "Gladiator" este o ecranizare care practic ma rupe de pe fotoliul din care il privesc si ma duce undeva pe vremea romanilor. Poate exagerez, insa efectul discografiei are atat de mult impact incat poti simti cu adevarat sentimentele eroilor doar vazandu-i. Ce sa zic, un film bun.
Mai jos e soundtrack-ul filmului. Perfect pentru un preludiu linistit cu iubita/iubitul. Pe urma va descurcati voi:)
Vizionare placuta!
Asta trebuie sa faca un film, nu? Sa te tina cu sufletul acolo, fara a te plictisi. Sa te regasesti in personaje, sa te faca sa le iubesti, sa vrei sa fii ca ele, sa simti ce simt ele. Si sa nu spuneti ca "Numai iubirea" face asta.
Am revazut un film care m-a marcat tot timpul. "Gladiator" este o ecranizare care practic ma rupe de pe fotoliul din care il privesc si ma duce undeva pe vremea romanilor. Poate exagerez, insa efectul discografiei are atat de mult impact incat poti simti cu adevarat sentimentele eroilor doar vazandu-i. Ce sa zic, un film bun.
Mai jos e soundtrack-ul filmului. Perfect pentru un preludiu linistit cu iubita/iubitul. Pe urma va descurcati voi:)
Vizionare placuta!
miercuri, 3 martie 2010
Obiceiuri proaste
Si iata cum revin eu iar la proastele mele obiceiuri de a critica oamenii. Pana la urma, merg si eu pe principiul "un sut in fund, un pas inainte". Nu cred ca textul va avea efect persoanelor carora ma adresez, insa dau si eu cu banu si fac un pic de caterinca.
Uite ca de cine m-am ferit, nu am scapat. Domnita pipita de care va aminteam intr-un text la fel de incriminatoriu ca si asta s-a gandit ca din semestrul doi sa ne impartaseasca si noua ceva informatii din masa ei impresionanta de cunostinte. Mda, iar acum am un seminar cu ea. Daca tot m-am trezit la 9 azi ca sa merg la scoala, am zis sa nu ratez seminarul ei, sa-i dau o sansa sa-mi demonstreze calitatile ei didactice. Oi fi eu greu de cap sau doar dusmanos nu stiu, insa de convins nu m-a convins. Mai mult, m-a facut sa fiu prezent si la toate seminariile ei cu o foaie si un pix, nu sa iau notite la scoala, dar sa mai postez cate ceva pe blog.
As incepe cu ceva, dar ar fi prea multe de zis. Asa ca o sa ma limitez la caracterul ei pedagocic. Cum zicea si Caragiale: mult, frumos, insa lipseste cu desavarsire. Nenumaratele balbe, gafe, lucruri false si un continuu "aaaaaa", incununate cu un spirit mereu inecacios m-au facut sa am o inspiratie grozava la scrierea acestui text. Sa nu uitam vocea tip Sean Connery pe care o are domnita. Probabil de la tutun, sa nu ma gandesc la alte lucruri. Greseli de exprimare si gramaticale precum: "o informatie e ceva determinat", "vreau sa fac o posibilitate si lor", "parte integranta inloc de integrata, ce e aia modelul?, ce cunoastem nu e o cunoastere, ci o stocare dezordonata a mintii", sau folosirea intr-o propozitie de 3 ori cuvantul practic au fost la ordinea zilei si un mod foarte frumos de a mentine atmosfera relaxanta de la ora. Faza zilei a fost descrierea examenului: "unora le place singuri, altora in grup, poate unii vreti vorbit", insa eu prefer oral. Oi fi eu rau sau mi se pare ca domnisoara profesoara, cu numai un an mai mare ca mine, nu prea are ce cauta pe la Universitate. Sa nu zic ca greselile au fost de nivel liceeal, nu de facultate. Da bine mai domnita ca vii sa ne ispitesti gramatica.
Va las ca e tarziu, insa promit sa va tin in tema cu ce se mai intampla pe la seminarii. Mesaj direct pentru colegii care nu reusesc sa ajunga la show-ul oferit acolo. Totusi, jos palaria pentru ca avem profesori tineri, cu spirit de initiativa si chef de munca. Pana la urma, suntem cea mai buna Universitate din Romania, nu?
Va saluta jurnalistul din colt!
Uite ca de cine m-am ferit, nu am scapat. Domnita pipita de care va aminteam intr-un text la fel de incriminatoriu ca si asta s-a gandit ca din semestrul doi sa ne impartaseasca si noua ceva informatii din masa ei impresionanta de cunostinte. Mda, iar acum am un seminar cu ea. Daca tot m-am trezit la 9 azi ca sa merg la scoala, am zis sa nu ratez seminarul ei, sa-i dau o sansa sa-mi demonstreze calitatile ei didactice. Oi fi eu greu de cap sau doar dusmanos nu stiu, insa de convins nu m-a convins. Mai mult, m-a facut sa fiu prezent si la toate seminariile ei cu o foaie si un pix, nu sa iau notite la scoala, dar sa mai postez cate ceva pe blog.
As incepe cu ceva, dar ar fi prea multe de zis. Asa ca o sa ma limitez la caracterul ei pedagocic. Cum zicea si Caragiale: mult, frumos, insa lipseste cu desavarsire. Nenumaratele balbe, gafe, lucruri false si un continuu "aaaaaa", incununate cu un spirit mereu inecacios m-au facut sa am o inspiratie grozava la scrierea acestui text. Sa nu uitam vocea tip Sean Connery pe care o are domnita. Probabil de la tutun, sa nu ma gandesc la alte lucruri. Greseli de exprimare si gramaticale precum: "o informatie e ceva determinat", "vreau sa fac o posibilitate si lor", "parte integranta inloc de integrata, ce e aia modelul?, ce cunoastem nu e o cunoastere, ci o stocare dezordonata a mintii", sau folosirea intr-o propozitie de 3 ori cuvantul practic au fost la ordinea zilei si un mod foarte frumos de a mentine atmosfera relaxanta de la ora. Faza zilei a fost descrierea examenului: "unora le place singuri, altora in grup, poate unii vreti vorbit", insa eu prefer oral. Oi fi eu rau sau mi se pare ca domnisoara profesoara, cu numai un an mai mare ca mine, nu prea are ce cauta pe la Universitate. Sa nu zic ca greselile au fost de nivel liceeal, nu de facultate. Da bine mai domnita ca vii sa ne ispitesti gramatica.
Va las ca e tarziu, insa promit sa va tin in tema cu ce se mai intampla pe la seminarii. Mesaj direct pentru colegii care nu reusesc sa ajunga la show-ul oferit acolo. Totusi, jos palaria pentru ca avem profesori tineri, cu spirit de initiativa si chef de munca. Pana la urma, suntem cea mai buna Universitate din Romania, nu?
Va saluta jurnalistul din colt!
marți, 2 martie 2010
Fara titlu
Inca ma gandesc la un subiect. Nu am mai scris de vreo 2 saptamani. Asta inseamna ca am invatat sau ca nu am avut net. As vrea sa zic ca am invatat, dar iar mi-au taiat astia netul.
Apropo, a venit primavara. Sa fie un motiv de bucurie? Am primit fix un martisor, am dat fix un martisor. Inca mai astept.
Sunt pe principiul ca daca nu ai nimic de zic, mai bine taci. Asa ca inca ma gandesc la un subiect. Totusi, cred in continuare ca nu ne-am nascut in locul potrivit. Pe curand!
Apropo, a venit primavara. Sa fie un motiv de bucurie? Am primit fix un martisor, am dat fix un martisor. Inca mai astept.
Sunt pe principiul ca daca nu ai nimic de zic, mai bine taci. Asa ca inca ma gandesc la un subiect. Totusi, cred in continuare ca nu ne-am nascut in locul potrivit. Pe curand!
duminică, 21 februarie 2010
Ce-i de facut?
Greu pana iesi din casa razand ca i-ai mai luat cateva sutici lu taica-tu. Ciudat ce stari poti avea odata cu venirea serii. Mai ciudat ce poti face pentru mentinerea starii. Ce sa faci, te descurci tu cumva.
Tovarasii sunt o categorie indispensabila pentru speta asta. Nu ai tu, au altii, nu au altii, au prieteni si lista continua. Nici categoria bani nu e asa aspra de cand cu tovarasii. Partea proasta vine a doua zi cand te apuci de calculat datoriile. Intr-o simpla propozitie, se descurca baietii.
Greu si cu plictiseala. De la o vreme, nici plimbarile cu masina, prin parc cu prietenii sau la un suc nu mai sunt interesante. Vrei senzatii tari si experiente de neuitat. Stiu, nu esti primul. Totusi, ce s-a intamplat?
Apoi vin intrebarile: unde-mi sunt vechii prieteni, de ce te tot certi cu ai tai pentru ca ti se pare ca-ti dau din ce in ce mai putini bani, de ce nu mai are gust viata. Intrebari ramase inca enigmatice.
Mergi pe strada singur, vezi lumea razand si parca esti gelos pe ei pentru ca tu momentan nu ai nici un motiv de ras. Poate in cateva ore se rezolva, poate in seara asta nu, insa tot timpul exista un "next time". Asta-ti mai insenineaza ziua/seara.
Ce-i de facut? Te lasi sau continui? Aceeasi intrebare, acelasi raspuns: pana data viitoare!
Tovarasii sunt o categorie indispensabila pentru speta asta. Nu ai tu, au altii, nu au altii, au prieteni si lista continua. Nici categoria bani nu e asa aspra de cand cu tovarasii. Partea proasta vine a doua zi cand te apuci de calculat datoriile. Intr-o simpla propozitie, se descurca baietii.
Greu si cu plictiseala. De la o vreme, nici plimbarile cu masina, prin parc cu prietenii sau la un suc nu mai sunt interesante. Vrei senzatii tari si experiente de neuitat. Stiu, nu esti primul. Totusi, ce s-a intamplat?
Apoi vin intrebarile: unde-mi sunt vechii prieteni, de ce te tot certi cu ai tai pentru ca ti se pare ca-ti dau din ce in ce mai putini bani, de ce nu mai are gust viata. Intrebari ramase inca enigmatice.
Mergi pe strada singur, vezi lumea razand si parca esti gelos pe ei pentru ca tu momentan nu ai nici un motiv de ras. Poate in cateva ore se rezolva, poate in seara asta nu, insa tot timpul exista un "next time". Asta-ti mai insenineaza ziua/seara.
Ce-i de facut? Te lasi sau continui? Aceeasi intrebare, acelasi raspuns: pana data viitoare!
miercuri, 17 februarie 2010
Memorabil
Stii ce as face daca as fi pentru o zi presedinte? As interzite postarea de filmulete pe youTube, cel putin pentru romani. Ma uitam ieri la cele mai noi filmulete cu romani. Nici nu iti poti imagina ce traume am avut. Otomori la cap cum zice unu, tot pe youTube. Desi stiam, acum o spun sus si tare ca mare parte din poporul roman este analfabet. Stiu, doare, insa pe langa faptul ca e mai greu sa faci un acord si toti se pot impiedica de aceasta conventie lingvistica, am vazut oameni care nu stiu ce inseamna "o intrebare", nu stiu ce inseamna limba romana, ce reprezinta ea si cum se foloseste. Si da, erau romani. De prin mediul rural mai toti, insa asta nu-i scuteste de vina pe cei de la Educatie.
Din nou, un motiv de mandrie ca facem parte integrata a acestei tari. Cool!
Din nou, un motiv de mandrie ca facem parte integrata a acestei tari. Cool!
marți, 16 februarie 2010
Esti sigur ca asta vrei?
Una din cele mai reusite reclame la precautie. Pentru ca tot timpul barbatii sunt stapani pe situatie, nu?
luni, 15 februarie 2010
Un alt fel de Valentin's Day
Vorbeam azi cu un prieten si, din subiect in subiect, ce ma intreaba? Ce am facut de ziua indragostitilor? Ciudata intrebare, mai ales adresata unui suflet mai putin romantic. Nu i-am raspuns, nu pentru ca nu am vrut, dar pentru ca m-am simtit rusinat de raspunsul pe care trebuia sa i-l dau.
Ce am facut ieri? Am dormit o mare parte din zi, iar cealalta am petrecut-o citind bloguri. Ce a fost si mai rusinos este ca nu am invitat nici o fata la cafea aseara, in conditiile in care eram in orasul natal si as fi putut sa ies cu fete cu care nu am mai vorbit de mult. Totusi, nu am facut-o. Locul 1 in topul nesimtirilor de ziua indragostitilor abia acum vine. Nu doar ca nu am invitat, dar am si refuzat. Adevarul e ca era si tare frig afara si mai eram si obosit. Nu stiu de ce ma strofoc, nu ca as fi avut vreo obligatie. Totusi...
Ireparabila treaba. Am refuzat o iesire pentru a sta sa citesc niste bloguri. Ei, bloguri ca bloguri, da interesante de felul lor. Ce ar fi putut sa-mi zica mai interesant o fata de 20 de ani? Mintea mi-a luat-o razna in momentul cand am gandit propozitia anterioara. Daca ar vedea-o Fester, probabil m-ar considera gay. Totusi, nu o va face. Oricum e frig, plictiseala si vesnicile plimbari cu masina nu-si mai au rostul.
Am uitat, am iesit sambata. Tot Valentine's Day era, nu?
Ce am facut ieri? Am dormit o mare parte din zi, iar cealalta am petrecut-o citind bloguri. Ce a fost si mai rusinos este ca nu am invitat nici o fata la cafea aseara, in conditiile in care eram in orasul natal si as fi putut sa ies cu fete cu care nu am mai vorbit de mult. Totusi, nu am facut-o. Locul 1 in topul nesimtirilor de ziua indragostitilor abia acum vine. Nu doar ca nu am invitat, dar am si refuzat. Adevarul e ca era si tare frig afara si mai eram si obosit. Nu stiu de ce ma strofoc, nu ca as fi avut vreo obligatie. Totusi...
Ireparabila treaba. Am refuzat o iesire pentru a sta sa citesc niste bloguri. Ei, bloguri ca bloguri, da interesante de felul lor. Ce ar fi putut sa-mi zica mai interesant o fata de 20 de ani? Mintea mi-a luat-o razna in momentul cand am gandit propozitia anterioara. Daca ar vedea-o Fester, probabil m-ar considera gay. Totusi, nu o va face. Oricum e frig, plictiseala si vesnicile plimbari cu masina nu-si mai au rostul.
Am uitat, am iesit sambata. Tot Valentine's Day era, nu?
duminică, 14 februarie 2010
Dependent de prieteni buni
Cam devreme pentru a scrie un text. Posibil sa fie agramat, posibil sa fie gresit tratat/interpretat, posibil sa fie unul prea sincer. E ora 4 dimineata, ce mai conteaza?
Vorbeam cu niste cunostinte despre prieteni, tovarasi si ce iti pot face tovarasii din prea multa dragoste. Acum cateva zile am primit inca o palma de la un "prieten" pe care il consideram cu adevarat prieten. De ce? Pentru ca am crescut cu el, pentru ca am copilarit cu el si la un moment dat eram ca fratii. Vremea a trecut, am intrat la liceu si odata cu intrarea acolo am cam rupt legaturile. El a inceput sa devina un simbol pentru Roman, iar eu am ramas acelasi.
A trecut si liceul, a inceput facultatea si deja ne consideram amandoi mult mai maturi. Abia pe la sfarsitul anului 2 am reinceput sa vorbim. Parca incepusem o noua prietenie, desi nu era asa. Am inceput sa vorbim, sa iesim, sa ne combinam. Am petrecut o vara iarasi impreuna, am baut, am fumat, am facut mai de toate. Totusi, ceva era schimbat. Pe langa faptul ca nu avea mai niciodata bani, nu mi-a pasat. Am contiunat sa ies cu el, desi eu ramaneam mai tot timpul amanet de bani. Nu mi-a pasat. Imi aminteam de copilarie si treceam cu vederea ca omul de fapt profita de mine. La un moment dat imi zice: "daca vrei sa umbli cu mine, trebuie sa ai bani". Nu mi-a covenit pe deplin, insa nu puteam sa-l las asa. Am continuat sa ies cu el, sa pierd nopti si bani, sa fac multe porcarii. Nu intelegeam de ce nu pot renunta la el, cu toate ca mai toti prietenii adevarati imi ziceau ca gresesc. Hilar e ca si maica-sa mi-a zis sa nu mai ies cu el pentru ca profita de "bunatatea" mea.
Trecand pentru toate cele intamplate, astazi chiar vreau sa pun punct. Nu banii care mi-i datoreaza m-au facut sa spun asta, nici tot ce am pierdut din cauza lui, ci faptul ca am realizat ca omul nu intelege ce inseamna sa fii om. Nu stiu de ce imi toc creierii sa fac un text la 4 dimineata despre el, dar cred ca ceva in interiorul meu se simte mai bine daca o fac.
Probabil ca nu sunt singurul care pateste astfel de cacaturi, dar cert e ca sunt printre singurii care scriu despte asta. Acum sunt iritat si revoltat, insa maine daca va veni la mine ce voi face, voi accepta sa o ard iar cu el?
PS: de ce e asa de greu sa gasesti un prieten in ziua de azi? O fi criza si la capitolul asta? Sa nu faceti ca mine!
Va salut visand.
Vorbeam cu niste cunostinte despre prieteni, tovarasi si ce iti pot face tovarasii din prea multa dragoste. Acum cateva zile am primit inca o palma de la un "prieten" pe care il consideram cu adevarat prieten. De ce? Pentru ca am crescut cu el, pentru ca am copilarit cu el si la un moment dat eram ca fratii. Vremea a trecut, am intrat la liceu si odata cu intrarea acolo am cam rupt legaturile. El a inceput sa devina un simbol pentru Roman, iar eu am ramas acelasi.
A trecut si liceul, a inceput facultatea si deja ne consideram amandoi mult mai maturi. Abia pe la sfarsitul anului 2 am reinceput sa vorbim. Parca incepusem o noua prietenie, desi nu era asa. Am inceput sa vorbim, sa iesim, sa ne combinam. Am petrecut o vara iarasi impreuna, am baut, am fumat, am facut mai de toate. Totusi, ceva era schimbat. Pe langa faptul ca nu avea mai niciodata bani, nu mi-a pasat. Am contiunat sa ies cu el, desi eu ramaneam mai tot timpul amanet de bani. Nu mi-a pasat. Imi aminteam de copilarie si treceam cu vederea ca omul de fapt profita de mine. La un moment dat imi zice: "daca vrei sa umbli cu mine, trebuie sa ai bani". Nu mi-a covenit pe deplin, insa nu puteam sa-l las asa. Am continuat sa ies cu el, sa pierd nopti si bani, sa fac multe porcarii. Nu intelegeam de ce nu pot renunta la el, cu toate ca mai toti prietenii adevarati imi ziceau ca gresesc. Hilar e ca si maica-sa mi-a zis sa nu mai ies cu el pentru ca profita de "bunatatea" mea.
Trecand pentru toate cele intamplate, astazi chiar vreau sa pun punct. Nu banii care mi-i datoreaza m-au facut sa spun asta, nici tot ce am pierdut din cauza lui, ci faptul ca am realizat ca omul nu intelege ce inseamna sa fii om. Nu stiu de ce imi toc creierii sa fac un text la 4 dimineata despre el, dar cred ca ceva in interiorul meu se simte mai bine daca o fac.
Probabil ca nu sunt singurul care pateste astfel de cacaturi, dar cert e ca sunt printre singurii care scriu despte asta. Acum sunt iritat si revoltat, insa maine daca va veni la mine ce voi face, voi accepta sa o ard iar cu el?
PS: de ce e asa de greu sa gasesti un prieten in ziua de azi? O fi criza si la capitolul asta? Sa nu faceti ca mine!
Va salut visand.
vineri, 12 februarie 2010
O simpla stare de spirit, ilegala
Fac ce fac si iar o dau in bara. Dupa incapacitatea dovedita zilnic de catre onestii si saracii nostri parlamentari in conducerea tarii, acum se si hazardeaza in a da legi expres pentru binele tinerilor. In esenta nu e rau, dar cand aud explicatiile si gogomaniile flambate exprimate la tribuna, imi vine sa ma las de ceea ce fac, adica nimic. Sa ravin, parlamentarii au votat in plen ordonanta de urgenta asupra scoaterii din legalitate a plantelor cu efecte asemanatoare drogurilor, cu mentiunea ca sunt de mare risc. Zis si facut. S-a votat, s-a afisat in Monitorul Oficial, s-au inchis Weedshop-urile si deja, cum spunea o profesoara de-a mea, copilasi galbeni de grasi am ajuns.
Ce ma enerveaza? Nu ca s-au inchis, doamne fereste, dar modul demagog in care anunta parlamentarii hotararea gandita si analizata in plen. Ei sa muriti voi? E un bine colectiv, dar trebuia sa moara oameni pentru a inchide magazinele? Uite aici vad eu prostia si incompetenta. Si alcolul omoara oameni, poate mai multi decat o fac drogurile, dar nu e scos in afara legii. App, orice lege se da in baza unui lucru incriminatoriu. Ce e incriminatoriu la plante este THC-ul, nu faptul ca omoara oameni. Ar trambita conducatorii daca ar sti asta.
Un an. Atat a rezistat comertul cu droguri legale in Romania. Acum ma gandesc daca legalizarea drogurilor a fost un fenomen in miniatura gen Olanda sau Spania. In tarile cu pricina statul primeste o groaza de bani din taxele pe accize si comercializare, dar la noi oare ce s-a intamplat? Nimeni nu a vorbit despre ce contributie aduc legalele noastre la PIB-ul Romaniei. Oare acolo au ajuns banii, sau...
In fine, sa trecem la partea atinsa direct de fenomen: consumatorii. Multi spun ca se bucura de interzicerea plantelor, putini o simt. Eram ieri la un pub plasat exact in fata unui fost magazin de weed. Fara sa exagerez, din 10 in 10 minute vedeam tineri care voiau sa intre in magazin, uitand ca au fost inchise. Suparare mare, mare pacat. Cine sa-i impace? Acum au doua alternative: ori se lasa, ori fac rost de canabis, hasish sau alte droguri ilegale, de data asta. Vremuri grele pentru consumatori, ha?
Oare despre ce vorbeam zilele astea cu taica? Despre droguri, la modul general. O discutie pe muchie de cutit, dar bine tinuta in frau. Si ce imi zice omu? "Bai baiete, eu nu am nimic cu drogurile astea ma, da odata ce vezi saptamanal cazuri de copchii ajunsi la urgente, te cutremura la oase. Am si eu copii". Sincer si realist omu'.
O intrebare am la care si meditez. De ce s-au inchis aceste Weed-shop-uri? Toata povestea controversata plecata de la comercianti pana la consumatori as putea-o ambala in trei cuvinte: lacomie, prostie si inconstienta. De ce lacomie? Pentru ca plantele nu au fost descoperite de romani si sunt tari unde legalele nu au fost scoase inafara legii. De ce? Pentru ca, asemenea unei reclame, consumatorii lor sunt mai inteligenti decat ai nostri. Intelegeti voi. Prostie pentru ca asa ne caracterizam cel mai bine, pentru ca intelegem prost lucrurile si abuzam de ele, si inconstienta pentru ca oricat de mult ar fi afectat plantele consumatorii, nimeni nu s-a lasat de ele. De ce? Pentru ca aici trendul bate totul, sanatate, educatie, bun simt, etc. Daca ma bucur ca s-au inchis? Enorm!
Ma intreb oare ce urmeaza. O fi vreo strategie de-a lu' Base pentru a legaliza canabisul:->? Il rog sa nu o faca, pentru ca s-ar intampla acelasi lucru. Fumatul e o stare de spirit, nu un sport extrem, dar noi nu stim asta. Cel putin nu toti.
Ce ma enerveaza? Nu ca s-au inchis, doamne fereste, dar modul demagog in care anunta parlamentarii hotararea gandita si analizata in plen. Ei sa muriti voi? E un bine colectiv, dar trebuia sa moara oameni pentru a inchide magazinele? Uite aici vad eu prostia si incompetenta. Si alcolul omoara oameni, poate mai multi decat o fac drogurile, dar nu e scos in afara legii. App, orice lege se da in baza unui lucru incriminatoriu. Ce e incriminatoriu la plante este THC-ul, nu faptul ca omoara oameni. Ar trambita conducatorii daca ar sti asta.
Un an. Atat a rezistat comertul cu droguri legale in Romania. Acum ma gandesc daca legalizarea drogurilor a fost un fenomen in miniatura gen Olanda sau Spania. In tarile cu pricina statul primeste o groaza de bani din taxele pe accize si comercializare, dar la noi oare ce s-a intamplat? Nimeni nu a vorbit despre ce contributie aduc legalele noastre la PIB-ul Romaniei. Oare acolo au ajuns banii, sau...
In fine, sa trecem la partea atinsa direct de fenomen: consumatorii. Multi spun ca se bucura de interzicerea plantelor, putini o simt. Eram ieri la un pub plasat exact in fata unui fost magazin de weed. Fara sa exagerez, din 10 in 10 minute vedeam tineri care voiau sa intre in magazin, uitand ca au fost inchise. Suparare mare, mare pacat. Cine sa-i impace? Acum au doua alternative: ori se lasa, ori fac rost de canabis, hasish sau alte droguri ilegale, de data asta. Vremuri grele pentru consumatori, ha?
Oare despre ce vorbeam zilele astea cu taica? Despre droguri, la modul general. O discutie pe muchie de cutit, dar bine tinuta in frau. Si ce imi zice omu? "Bai baiete, eu nu am nimic cu drogurile astea ma, da odata ce vezi saptamanal cazuri de copchii ajunsi la urgente, te cutremura la oase. Am si eu copii". Sincer si realist omu'.
O intrebare am la care si meditez. De ce s-au inchis aceste Weed-shop-uri? Toata povestea controversata plecata de la comercianti pana la consumatori as putea-o ambala in trei cuvinte: lacomie, prostie si inconstienta. De ce lacomie? Pentru ca plantele nu au fost descoperite de romani si sunt tari unde legalele nu au fost scoase inafara legii. De ce? Pentru ca, asemenea unei reclame, consumatorii lor sunt mai inteligenti decat ai nostri. Intelegeti voi. Prostie pentru ca asa ne caracterizam cel mai bine, pentru ca intelegem prost lucrurile si abuzam de ele, si inconstienta pentru ca oricat de mult ar fi afectat plantele consumatorii, nimeni nu s-a lasat de ele. De ce? Pentru ca aici trendul bate totul, sanatate, educatie, bun simt, etc. Daca ma bucur ca s-au inchis? Enorm!
Ma intreb oare ce urmeaza. O fi vreo strategie de-a lu' Base pentru a legaliza canabisul:->? Il rog sa nu o faca, pentru ca s-ar intampla acelasi lucru. Fumatul e o stare de spirit, nu un sport extrem, dar noi nu stim asta. Cel putin nu toti.
marți, 9 februarie 2010
Impactul blogurilor asupra libertatii de exprimare
De mult timp ma tot intreb, de fapt ce inseamna un blog? Practic ce ai? Cu toate ca nu este in totalitate al tau, il poti numi responsabil un jurnal. Cu exceptia ca este public, sau nu. Poti scrie ce doresti, despre ce doresti, fara sa intri la sectiunea "Drepturi de autor". Il poti numi un mod de exprimare, o libertate de exprimare, de gandire, de personalitate, etc.
Totusi, ma gandesc la impact. Ma gandesc daca blogurile pot avea un impact. Sigur ca au. Sunt tot mai multi oameni care au bloguri, si mai multi care citesc bloguri si o parte care chiar iau blogurile ca sursa credibila. Deja exista nume sonore ale blogosferei romanesti, ale caror texte sunt folosite ca surse si documentari pentru stiri. Totusi, nu cred ca acest impact este atat de mare pentru a afecta libertatea de exprimare. De mai multe ori am scris texte care ar fi putut avea un impact mare asupra mea. Totusi, am reusit sa eschivez mentionand faptul ca textele pot fi simple fictiuni, personajele si intamplarile pura fantezie.
Dar, de ce am spune asta? E o libertate pe care o pot exprima fata in fata sau pe blog. Tot libertate se numeste, nu? Tot v-ati dorit libertate, acum intoarceti obrazul stimabililor.
Va pup!
Totusi, ma gandesc la impact. Ma gandesc daca blogurile pot avea un impact. Sigur ca au. Sunt tot mai multi oameni care au bloguri, si mai multi care citesc bloguri si o parte care chiar iau blogurile ca sursa credibila. Deja exista nume sonore ale blogosferei romanesti, ale caror texte sunt folosite ca surse si documentari pentru stiri. Totusi, nu cred ca acest impact este atat de mare pentru a afecta libertatea de exprimare. De mai multe ori am scris texte care ar fi putut avea un impact mare asupra mea. Totusi, am reusit sa eschivez mentionand faptul ca textele pot fi simple fictiuni, personajele si intamplarile pura fantezie.
Dar, de ce am spune asta? E o libertate pe care o pot exprima fata in fata sau pe blog. Tot libertate se numeste, nu? Tot v-ati dorit libertate, acum intoarceti obrazul stimabililor.
Va pup!
luni, 8 februarie 2010
Sezonier pe la Cuza
Cred ca asta ar trebui sa fie un text prin care sa-mi exprim posibilele frustrari pe care le am pentru ca invat la cea mai cunoscuta universitate din Europa, Alexandru Ioan Cuza. Nu ar trebui sa am nici un dubiu asupra profeionalismului ei, ca institutie, insa la capitolul profesori ma indoiesc putin. Sa nu mai vorbim de asistentii profesorilor, care sunt de-a dreptul deliciosi. Mentionez aici ca nu vorbesc la general. Se stiu ei.
Dar hai sa ne intoarcem la capitolul profesionalism. Din punctul meu de vedere, unii cred ca ar face bine sa se reapuce de studentie. Mai auzeam si eu exemple, licentiat anul trebut, vine si preda acum anului 3, jurnalistica. Ciudat. Un exemplu aparte il reprezinta o domnita pipita care la un seminar despre canale de comunicare nici macar nu stia vreun model de comunicare, ce sa mai vorbim de canale. Studentii au tacut, au ras putin si au lasa-o in pace, ca e mica saraca. Dupa terminarea semestrului, in perioada sesiunii, acea pipita o vad si pe la examen, cu alt asistent model, ca sa ne supravegheze sa nu copiem. Toate bune si frumoase, dar cand am vazut-o ca mai are si glas sa tipe ca o isterica la unu caruia i-a picat pixul pe jos, mi-au trecut fiorii groazei. Ei, sa nu fim rai.
Un alt exemplu, ultimul pe ziua de azi, locul 1 in topul meu, il reprezinta unul din cei mai eminenti studenti ai jurnalisticii nationale din toate timpurile. Poate ati mai auzim de el. Cica a facut pratica si la Opinia o perioada, apoi nu stiu ce s-a intamplat ca nu am auzit de el prin presa ieseana. Cred ca o fi fost plecat prin Occident. Totusi, sa revin. Nu ii dau numele ca nu ar fi frumos, insa o sa-i zic "Hazapca fara frica", nu ca l-as lua la misto, dar pentru ca este cu adevarat fara frica. Acest asistent manager cred, a uitat de vremea studentiei de parca ar fi avut paranoia timp de 3,4 ani de cand a terminat facultatea. Acum, frumos cu ghiozdan si basca, il vad suindu-se pe scaun, sa se vada si el la catedra, ca altfel l-am confunda cu vreo mobila. Si cum sta el acolo, complexat probabil de statura impresionanta, incepe sa faca caterinca de studenti, sa raga ca un vitelus abia scos de la tata, ca de ce nu il baga lumea in seama. Raspunsul nu am reusit sa il dau, dar acum sunt convins. Isi face cu brio meseria de profesor. Si in complexitatea dimensiunilor sale, isi mai bate cuculetul si de alti studenti, care probabil ca au facut mai multa practica decat el, si la institutii de presa mai importante. Lui nu-i pasa, le pune note de 2 si 4, de parca ar fi catalog rusesc. Sa isi demonstreze ca poate si ca noi, studentii, nu putem face altceva decat sa ne ofticam pe el. Ei, domnule Hazapica, tin sa te anunt ca lucrurile s-au mai schimbat de cand ai fost tu student, ca studentii sunt mai moderni si ca in ziua de azi se pot intampla si accidente. Nu o lua in nume de rau, da asa, informativ.
Te salut, domnule profesor doctor asistent, Hazapica fara frica!
Dar hai sa ne intoarcem la capitolul profesionalism. Din punctul meu de vedere, unii cred ca ar face bine sa se reapuce de studentie. Mai auzeam si eu exemple, licentiat anul trebut, vine si preda acum anului 3, jurnalistica. Ciudat. Un exemplu aparte il reprezinta o domnita pipita care la un seminar despre canale de comunicare nici macar nu stia vreun model de comunicare, ce sa mai vorbim de canale. Studentii au tacut, au ras putin si au lasa-o in pace, ca e mica saraca. Dupa terminarea semestrului, in perioada sesiunii, acea pipita o vad si pe la examen, cu alt asistent model, ca sa ne supravegheze sa nu copiem. Toate bune si frumoase, dar cand am vazut-o ca mai are si glas sa tipe ca o isterica la unu caruia i-a picat pixul pe jos, mi-au trecut fiorii groazei. Ei, sa nu fim rai.
Un alt exemplu, ultimul pe ziua de azi, locul 1 in topul meu, il reprezinta unul din cei mai eminenti studenti ai jurnalisticii nationale din toate timpurile. Poate ati mai auzim de el. Cica a facut pratica si la Opinia o perioada, apoi nu stiu ce s-a intamplat ca nu am auzit de el prin presa ieseana. Cred ca o fi fost plecat prin Occident. Totusi, sa revin. Nu ii dau numele ca nu ar fi frumos, insa o sa-i zic "Hazapca fara frica", nu ca l-as lua la misto, dar pentru ca este cu adevarat fara frica. Acest asistent manager cred, a uitat de vremea studentiei de parca ar fi avut paranoia timp de 3,4 ani de cand a terminat facultatea. Acum, frumos cu ghiozdan si basca, il vad suindu-se pe scaun, sa se vada si el la catedra, ca altfel l-am confunda cu vreo mobila. Si cum sta el acolo, complexat probabil de statura impresionanta, incepe sa faca caterinca de studenti, sa raga ca un vitelus abia scos de la tata, ca de ce nu il baga lumea in seama. Raspunsul nu am reusit sa il dau, dar acum sunt convins. Isi face cu brio meseria de profesor. Si in complexitatea dimensiunilor sale, isi mai bate cuculetul si de alti studenti, care probabil ca au facut mai multa practica decat el, si la institutii de presa mai importante. Lui nu-i pasa, le pune note de 2 si 4, de parca ar fi catalog rusesc. Sa isi demonstreze ca poate si ca noi, studentii, nu putem face altceva decat sa ne ofticam pe el. Ei, domnule Hazapica, tin sa te anunt ca lucrurile s-au mai schimbat de cand ai fost tu student, ca studentii sunt mai moderni si ca in ziua de azi se pot intampla si accidente. Nu o lua in nume de rau, da asa, informativ.
Te salut, domnule profesor doctor asistent, Hazapica fara frica!
marți, 26 ianuarie 2010
Aruncati in Siberia
Am trait sa o simt si pe asta. Minus 30 de grade la Iasi, restul tarii nu prea ma intereseaza. O iarna care sigur imi va ramane in minte, macar pana la urmatoarea.
Ziarele zbarnaie de anunturi tip: "Ger de crapa pietrele" sau "Romania, noua Siberie". Isterie la tv ca au murit 22 de oameni, masini care nu pornesc, boschetari care incheata prin gari, probleme cu distributia gazelor. Ciudat, ierni au mai fost, dar asa parca nu am mai prins.
Dimineata asta a fost ce si celelalte in care ma trezesc la 7; crunte. Dar sa vezi ce era afara. Masina nu pornea, a trebuit sa merg pe jos la facultate. Termenul "a ingheta" este impropriu folosit la ce temperaturi au fost afara. -28 de grade. Cine radea de termenul "incalzire globala" ar trebui sa se ingrijoreze. Fenomenul care se manifeste dupa incalzirea globala se numeste Era Glaciara. Ingrijorator? Posibil, oricum, nu pentru toti.
Prima zi de inghet mortal in Romania. Vineri spre sambata. Din plictiseala, am iesit in oras. Din si mai multa plictiseala, am mers si la un afterhour. Se pare ca nu numai eu ma plictiseam, pentru ca localul era plin ochi de tineri indiferenti fata de termeni ca "Era Glaciara" sau "- 28 de grade". Ce le pasa, se distrau, beeau, nu stiu ce mai faceau, dar se distrau. Totul frumos pana pe la 12 la amiaza cand magia s-a terminat. Toata lumea acasa. O priveliste superba. O multime de tinerei in tricou si cu ochelari pe ochi, a caror masina nu le pornea. Isteria s-a dezlantuit pentru ca taxiuri nu erau suficiente. La un moment dat, aud pe unul din ei practic congelat: "baga-mi'as xxxx, parca suntem in Siberia!".
Asa sa fie?
Ora 10 43, -28 de grade, nu e ca in Siberia, dar aduce a Moscova.
Va salut cu ceaiul in mana!
Ziarele zbarnaie de anunturi tip: "Ger de crapa pietrele" sau "Romania, noua Siberie". Isterie la tv ca au murit 22 de oameni, masini care nu pornesc, boschetari care incheata prin gari, probleme cu distributia gazelor. Ciudat, ierni au mai fost, dar asa parca nu am mai prins.
Dimineata asta a fost ce si celelalte in care ma trezesc la 7; crunte. Dar sa vezi ce era afara. Masina nu pornea, a trebuit sa merg pe jos la facultate. Termenul "a ingheta" este impropriu folosit la ce temperaturi au fost afara. -28 de grade. Cine radea de termenul "incalzire globala" ar trebui sa se ingrijoreze. Fenomenul care se manifeste dupa incalzirea globala se numeste Era Glaciara. Ingrijorator? Posibil, oricum, nu pentru toti.
Prima zi de inghet mortal in Romania. Vineri spre sambata. Din plictiseala, am iesit in oras. Din si mai multa plictiseala, am mers si la un afterhour. Se pare ca nu numai eu ma plictiseam, pentru ca localul era plin ochi de tineri indiferenti fata de termeni ca "Era Glaciara" sau "- 28 de grade". Ce le pasa, se distrau, beeau, nu stiu ce mai faceau, dar se distrau. Totul frumos pana pe la 12 la amiaza cand magia s-a terminat. Toata lumea acasa. O priveliste superba. O multime de tinerei in tricou si cu ochelari pe ochi, a caror masina nu le pornea. Isteria s-a dezlantuit pentru ca taxiuri nu erau suficiente. La un moment dat, aud pe unul din ei practic congelat: "baga-mi'as xxxx, parca suntem in Siberia!".
Asa sa fie?
Ora 10 43, -28 de grade, nu e ca in Siberia, dar aduce a Moscova.
Va salut cu ceaiul in mana!
vineri, 22 ianuarie 2010
Ne furam caciula!
Unul dintre lucrurile bune in a fi parte a Uniunii Europene e ca poti face multe lucruri cu banii altora. Pentru asta, trebuie sa faci planuri, sa le dezvolti, sa fie viabile si sa convingi platitorul ca tara va fi mai fericita datorita acelor bani. Totusi, este si o clauza. Daca lucrurile nu merg conform planurilor, banii iti sunt luati.
Din pacate, legislatia romana este mai complicata decat a tuturor statelor din UE la un loc. Cel putin asa spun conducatorii nelegitimi ai acestei tari. Ciudat. Spania face anual absorbtii de peste 50 la suta din fondurile pe care le cere, intr-un an a reusit chiar recordul de 90 la suta. Sa va spun cate fonduri a luat Romania de cand este in UE? 3 la suta. Va las pe voi sa spuneti termenul care descrie rusinea care descrie acest procent.
Bun, dar cum de altii pot iar noi nu? Cel mai utilizat motiv, mai ales de sefii de la transporturi, este birocratia. Planurile nu sunt conform standardelor, nu sunt destule acte, destule stampile, deci ne bagam piciorul. Utilizam banii din bugetul local, acolo banii sunt putini deci nu se dau, deci mai bine o lasam pe la anu. Dupa putinele mele cunostinte in domeniu, pentru a face o absorbtie de fonduri NERAMBURSABILE, trebuie sa te tii de treaba si sa nu furi din bani. Pai daca nu furi cum te mai deosebesti de omul de rand? Nu trebuie sa aiba si guvernantii masini decente cu care sa mearga in vacanta la Ibita?
Apoi, daca tot se plang ca UE nu vrea sa acorde bani, pentru ce mai platesc oameni "specializati", zic ei, petru atragerea fondurilor structurale? Si nu ati vrea sa stiti cam cati bani ia un consilier pe probleme europene si pe absorbtie a fondurilor nerambursabile.
Poate numai eu vad partea buna a crizei economice. Daca tot e criza, de ce nu am profita de buzunarul mare al Uniunii si sa mai facem cate o sosea din banii altora, cate un spital, cate o scoala, liceu, etc. Pentru ca este birocratie? Sau pentru ca dupa o perioada fondurile sunt retrase? Oare specialistii nostri nu vad clauza care spune clar: fiecare euro este contorizat, deci NU SE POATE FURA NIMIC!
Normal, asta e diferenta dintre banii Uniunii si bugetul national. De la ei nu poti fura nimic, pe cand din bugetul statului se pot hrani multe guri flamande de la Cotroceni.
Oare chiar e nevoie de un al doilea Vlad Tepes? Oare chiar nimeni nu se mai satura de furat in tara asta? Oare nu se pot abtine de a fura macar 5 euro sa-si mai ia un pachet de tigari scumpe? Oare numai mie mi se pare ca ne furam singuri caciula?
Astept linistit sa mor!
Sursa articolului aici.
Din pacate, legislatia romana este mai complicata decat a tuturor statelor din UE la un loc. Cel putin asa spun conducatorii nelegitimi ai acestei tari. Ciudat. Spania face anual absorbtii de peste 50 la suta din fondurile pe care le cere, intr-un an a reusit chiar recordul de 90 la suta. Sa va spun cate fonduri a luat Romania de cand este in UE? 3 la suta. Va las pe voi sa spuneti termenul care descrie rusinea care descrie acest procent.
Bun, dar cum de altii pot iar noi nu? Cel mai utilizat motiv, mai ales de sefii de la transporturi, este birocratia. Planurile nu sunt conform standardelor, nu sunt destule acte, destule stampile, deci ne bagam piciorul. Utilizam banii din bugetul local, acolo banii sunt putini deci nu se dau, deci mai bine o lasam pe la anu. Dupa putinele mele cunostinte in domeniu, pentru a face o absorbtie de fonduri NERAMBURSABILE, trebuie sa te tii de treaba si sa nu furi din bani. Pai daca nu furi cum te mai deosebesti de omul de rand? Nu trebuie sa aiba si guvernantii masini decente cu care sa mearga in vacanta la Ibita?
Apoi, daca tot se plang ca UE nu vrea sa acorde bani, pentru ce mai platesc oameni "specializati", zic ei, petru atragerea fondurilor structurale? Si nu ati vrea sa stiti cam cati bani ia un consilier pe probleme europene si pe absorbtie a fondurilor nerambursabile.
Poate numai eu vad partea buna a crizei economice. Daca tot e criza, de ce nu am profita de buzunarul mare al Uniunii si sa mai facem cate o sosea din banii altora, cate un spital, cate o scoala, liceu, etc. Pentru ca este birocratie? Sau pentru ca dupa o perioada fondurile sunt retrase? Oare specialistii nostri nu vad clauza care spune clar: fiecare euro este contorizat, deci NU SE POATE FURA NIMIC!
Normal, asta e diferenta dintre banii Uniunii si bugetul national. De la ei nu poti fura nimic, pe cand din bugetul statului se pot hrani multe guri flamande de la Cotroceni.
Oare chiar e nevoie de un al doilea Vlad Tepes? Oare chiar nimeni nu se mai satura de furat in tara asta? Oare nu se pot abtine de a fura macar 5 euro sa-si mai ia un pachet de tigari scumpe? Oare numai mie mi se pare ca ne furam singuri caciula?
Astept linistit sa mor!
Sursa articolului aici.
joi, 21 ianuarie 2010
O juma de cana de cafea si 3 proiecte
M-am saturat de multe lucruri in ultima vreme. Ca nu prea dorm, ca nu prea am bani, ca beau multa cafea, ca pierd mult timp. Totusi, un lucru este cert. M-am saturat de interminabilele proiecte pentru facultate.
Tot ce mi-a ramas este jumatate de cana de cafea si trei proiecte. Ultima tigara o fumez acum. Ce sa zic, viata de student!
PS: plus un reportaj. Licenta nu se pune ca am un indrumator intelegator.
Tot ce mi-a ramas este jumatate de cana de cafea si trei proiecte. Ultima tigara o fumez acum. Ce sa zic, viata de student!
PS: plus un reportaj. Licenta nu se pune ca am un indrumator intelegator.
joi, 14 ianuarie 2010
Oare ce lipseste?
Unde e Copoul din anul 1? Unde e sclipirea din anul 1? Unde sunt noptile pierdute in parcul din Fundatie si tigarile fumate la posta din sesiune? Unde sunt petrecerile cu colegii de grupa la care ramaneam de multe ori eu sa achit? Unde, unde, unde?
Am inceput cam aiurea, dar ma redresez. Bun, sunt in anul 3, sunt tot in sesiune si nu vad nici o asemanare cu anii precedenti. Ce e mai curios e ca ma inteleg bine cu colegii, vorbesc cu o mare parte din ei, ma simt relativ integrat in grupul de jurnalisti din anul 3 si parca nici nu am imbatranit. Totusi, lipseste ceva.
Am terminat un proiect, am mancat ceva si stau. Ma gandesc ca mai am cateva proiecte, mai am ceva parjoale in frigider si imi vine sa fumez o tigara. Nu o fumez pentru ca scriu si nu as vrea sa-mi pierd inspiratia. Cineva mi-a zis odata ca nu conteaza ce scrii, ci cum scrii. Evident ca scriu un text pe care poate oricine sa-l faca. Un text care teoretic nu are ce cauta pe un blog. Totusi, lipseste ceva.
Imi place sa fiu eu, iar eu sunt "putin" egoist. Imi place sa cred ca textele sunt bune, desi nu stiu daca sunt chiar asa. Niciodata nu am stat sa ma gandesc prea mult la ce scriu. De multe ori scriu despre frustrari, chestii care ma enerveaza, lucruri care merita, zic eu, usual things. Nu conteaza ce scrii, ci cum scrii, nu? Totusi, lipseste ceva.
Imi e dor de multe persoane pe care nu le-am mai vazut de mult. Imi e dor de momente jenante din liceu si generala. Uneori imi e dor si de parinti pentru ca ii vad cam rar. Imi e dor sa frec maneta, cred. Clar imi e dor de vacanta.
Pfff, ce trece timpul. Multe se schimba. Oare numai mie imi lipsesc chestii, oameni, timpuri?
Retoric, acelasi Ionut B.
Am inceput cam aiurea, dar ma redresez. Bun, sunt in anul 3, sunt tot in sesiune si nu vad nici o asemanare cu anii precedenti. Ce e mai curios e ca ma inteleg bine cu colegii, vorbesc cu o mare parte din ei, ma simt relativ integrat in grupul de jurnalisti din anul 3 si parca nici nu am imbatranit. Totusi, lipseste ceva.
Am terminat un proiect, am mancat ceva si stau. Ma gandesc ca mai am cateva proiecte, mai am ceva parjoale in frigider si imi vine sa fumez o tigara. Nu o fumez pentru ca scriu si nu as vrea sa-mi pierd inspiratia. Cineva mi-a zis odata ca nu conteaza ce scrii, ci cum scrii. Evident ca scriu un text pe care poate oricine sa-l faca. Un text care teoretic nu are ce cauta pe un blog. Totusi, lipseste ceva.
Imi place sa fiu eu, iar eu sunt "putin" egoist. Imi place sa cred ca textele sunt bune, desi nu stiu daca sunt chiar asa. Niciodata nu am stat sa ma gandesc prea mult la ce scriu. De multe ori scriu despre frustrari, chestii care ma enerveaza, lucruri care merita, zic eu, usual things. Nu conteaza ce scrii, ci cum scrii, nu? Totusi, lipseste ceva.
Imi e dor de multe persoane pe care nu le-am mai vazut de mult. Imi e dor de momente jenante din liceu si generala. Uneori imi e dor si de parinti pentru ca ii vad cam rar. Imi e dor sa frec maneta, cred. Clar imi e dor de vacanta.
Pfff, ce trece timpul. Multe se schimba. Oare numai mie imi lipsesc chestii, oameni, timpuri?
Retoric, acelasi Ionut B.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Evolutia limbii romane, gen...
Oare sa fiu singurul care s-a saturat de tampita expresie, "gen"? Aud de cateva luni o gramada de oameni, "gen", care practic duc la o evolutie a limbii romane, "gen" mega crap.
Eu nu inteleg de ce o folosesc pentru ca practic nu ajuta cu nimic conversatia ci o complica, asta in cazul in care nu folosesc cuvantul "gen" inloc de "soi", sau "tip" de ceva. Mda, complicat de explicat, usor de utilizat. Totusi, e in trend.
Ma intreb daca utilizatorii cuvantului "gen" stiu care-i treaba cu el. Probabil ca au in minte expresia: "ceva de genul", dar sa evoluezi de la expresia de mai sus la ceva de genul: "am fost la biblioteca, gen, mi-am luat trei carti si bibliotecara era tare draguta, gen"... Am auzit expresia si mi-a luat ceva pana sa ma prind despre ce este vorba.
Oricum, cu gen sau fara gen, cu sex sau mai putin, traiasca romanul ca e din neam de inventatori.
Va salut, gen...
PS: un video care sa faca mai clare cuvintele mele.
Eu nu inteleg de ce o folosesc pentru ca practic nu ajuta cu nimic conversatia ci o complica, asta in cazul in care nu folosesc cuvantul "gen" inloc de "soi", sau "tip" de ceva. Mda, complicat de explicat, usor de utilizat. Totusi, e in trend.
Ma intreb daca utilizatorii cuvantului "gen" stiu care-i treaba cu el. Probabil ca au in minte expresia: "ceva de genul", dar sa evoluezi de la expresia de mai sus la ceva de genul: "am fost la biblioteca, gen, mi-am luat trei carti si bibliotecara era tare draguta, gen"... Am auzit expresia si mi-a luat ceva pana sa ma prind despre ce este vorba.
Oricum, cu gen sau fara gen, cu sex sau mai putin, traiasca romanul ca e din neam de inventatori.
Va salut, gen...
PS: un video care sa faca mai clare cuvintele mele.
marți, 5 ianuarie 2010
Perspectivele unui nou an
Un nou an, noi perspective, noi idei, aceleasi alternative. Am vazut vorbindu-se la televizor despre cei 20 de ani de libertate, de democratie. Oare asa o fi?
Ce-i drept am scapat de cartele, de cenzuri si de frica securistilor. Totusi, am ramas cu un stil de viata aproape identic. Posibilitatile au crescut numai pentru o parte din oameni, piata s-a divizat, iar societatea a scapat de patura de mijloc. Ce a ramas? Bogati si saraci.
M-am trezit un pic revoltat pentru ca pe timp de criza, toate companiile/societatile ofera posturi de voluntari. "Daca vrei sa muncesti vii la noi, dar o faci gratis sau pe bani extrem de putini." Bine, avem libertate si democratie, dar cum e cu locurile de munca, cu traiul mai bun pe care ni-l promit conducatorii, cu voturile risipite pe niste imbecili care nu ar putea conduce nici o adunatura de gaste. bla bla...
Am fost in vacanta in orasul natal. Am revazut un stil de viata de care imi era dor. Am vazut tineri de varsta mea mai calmi, mai relaxati, mai bine dispusi. Am vazut cum lumea se distreaza fara sa se gandeasca la consecintele a prea multe pahare baute. In fond, ce face un tinar de 21 de ani?
Trag aer in piept si continui. Nu sa scriu, ci sa traiesc.
La multi ani!
Ce-i drept am scapat de cartele, de cenzuri si de frica securistilor. Totusi, am ramas cu un stil de viata aproape identic. Posibilitatile au crescut numai pentru o parte din oameni, piata s-a divizat, iar societatea a scapat de patura de mijloc. Ce a ramas? Bogati si saraci.
M-am trezit un pic revoltat pentru ca pe timp de criza, toate companiile/societatile ofera posturi de voluntari. "Daca vrei sa muncesti vii la noi, dar o faci gratis sau pe bani extrem de putini." Bine, avem libertate si democratie, dar cum e cu locurile de munca, cu traiul mai bun pe care ni-l promit conducatorii, cu voturile risipite pe niste imbecili care nu ar putea conduce nici o adunatura de gaste. bla bla...
Am fost in vacanta in orasul natal. Am revazut un stil de viata de care imi era dor. Am vazut tineri de varsta mea mai calmi, mai relaxati, mai bine dispusi. Am vazut cum lumea se distreaza fara sa se gandeasca la consecintele a prea multe pahare baute. In fond, ce face un tinar de 21 de ani?
Trag aer in piept si continui. Nu sa scriu, ci sa traiesc.
La multi ani!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)