Prima data nu mi-a placut, a doua oara mi-a placut, acum astept cea de-a treia ecranizare a filmului “Alice in tara minunilor”.
Nu, nu e o cronica de film, ci o mica introducere intr-un teren extrem de minat pentru utilizatorii de internet. Vorbim astazi despre publicitate. Poate va intrebati de ce am inceput cu Alice? Pentru ca am citit un blog mai devreme care vorbea de asemenea despre o copie a lui Alice. Era Scufita Rosie si lupul cel nazdravan care nu stiu ce emotii ii dadea din nou Scufitei.
Panourile publicitare. Ca orice rau, este necesar. Pe strada, in parcuri, in locuri publice sau mai putin, in magazine, mai nou si pe internet. Evident ca si acolo, ca doar unde este lume sunt si oferte. Ca un fel de iarmaroc, dar cu resurse inepuizabile. Ma gandeam la ce sa mai zic nou despre asta, ce ideea profunda sa elaborez pentru a ramane in continuare original. Nu cred ca este posibil pentru ca daca m-as referi la frustrarea pe care o am din cauza multitudinii de reclame pe care le vad pe internet, nu ar mai exista noutate. Poate daca as spune ca ma ucid daca mai vad un panou publicitar as fi putin diferit, insa tot nu s-ar schimba nimic.
As spune ca ne asemanam putin cu Alice care bea tot felul de substante doar pentru ca este indemnata: drink me, eat me! Ciudat este ca nu suntem deloc diferiti de ea. Noi nu mancam, noi dam click. Nu e asa? Atunci de ce se mai dau asa multi bani pe reclamele de pe site-uri?
Daca ma enerveaza? Nu cred ca ies din tipar, insa da, ma enerveaza.
Daca as pune reclama pe blogul meu contra cost? Voi ce ati face?
Fiti sinceri!
marți, 20 aprilie 2010
joi, 15 aprilie 2010
Despre Facebook
Membru tarziu pentru ca asa sunt eu mai neincrezator in lucrurile noi. Totusi, membru activ, zic eu. Am inceput sa iubesc acest site de socializare. Cu cat stau mai mult pe el, cu atat imi place mai mult sa stau pe el.
Ce-mi place la Facebook? Promovarea si oportunitatile care ti se ofera, daca umbli putin pe la aplicatii si la grupuri. Nu spun multe pentru ca mai am mult de descoperit, insa prima impresia a fost batuta de noua impresie. Nevoia de tehnologizare duce la o dependenta, de data asta legala. Cat stau pe zi pe Facebook? Dar voi cat stati?
Ce-mi place la Facebook? Promovarea si oportunitatile care ti se ofera, daca umbli putin pe la aplicatii si la grupuri. Nu spun multe pentru ca mai am mult de descoperit, insa prima impresia a fost batuta de noua impresie. Nevoia de tehnologizare duce la o dependenta, de data asta legala. Cat stau pe zi pe Facebook? Dar voi cat stati?
marți, 13 aprilie 2010
99% lucky today
Incepe sa-mi placa Facebook-ul. Cu toate ca e marti, am inceput bine, zic eu. In sfarsit m-am apucat de licenta. Oare de ce? Nu m-am trezit prea bine pentru ca aproape in fiecare dimineata ma trezesc in acordurile unui pikamer, sau cum s-o scrie. Totusi, cu injuraturile intre dinti am intrat pe facebook si am vazut o chestie interesanta la cineva. Astazi era norocos in proportie de 83%. Un procent bun in timp de recesiune. Asa ca am aplicat si la mine sa vad cat de norocos sunt astazi. Guess what? 99%:)). Sa mai zic ca e si 13 aprilie?
Asa ca nu am mai zabovit si m-am apucat de licenta. Ma gandesc ca e un procent bun pentru o zi de marti, un procent satisfacator pentru a scrie un capitol macar. Sa zic ca sunt la al doilea? Nup, as minti; totusi printre versurile lui Eminem mai dau un search dupa etica jurnalistica, mai pun doua idei indoite cu trei pagini de copy paste si ma gandesc la ziua cand o sa iau 10 pe lucrare. Pana la urma, macar o scriu, nu o cumpar. Vorbeam ieri cu niste prieteni care au si ei licenta. Diferenta intre noi e ca ei sunt la alta Universitate si ca ei au deja licenta. Cumparata, dar o au. Si iar ma ia jalea. Nu ca eu trebuie sa o scriu, dar pentru ca asa merg treburile astazi: marchezi banul si totul ti se deschide. Pfff, ce cruda e lumea la Cuza:)).
Asa ca dragi cititori, sa fiti mandri de prietenii/cunostintele care nu dau bani pe licenta, care nu dau spaga si nu merg pe principiul: lasa ba ca merge asa!
Va salut!
Asa ca nu am mai zabovit si m-am apucat de licenta. Ma gandesc ca e un procent bun pentru o zi de marti, un procent satisfacator pentru a scrie un capitol macar. Sa zic ca sunt la al doilea? Nup, as minti; totusi printre versurile lui Eminem mai dau un search dupa etica jurnalistica, mai pun doua idei indoite cu trei pagini de copy paste si ma gandesc la ziua cand o sa iau 10 pe lucrare. Pana la urma, macar o scriu, nu o cumpar. Vorbeam ieri cu niste prieteni care au si ei licenta. Diferenta intre noi e ca ei sunt la alta Universitate si ca ei au deja licenta. Cumparata, dar o au. Si iar ma ia jalea. Nu ca eu trebuie sa o scriu, dar pentru ca asa merg treburile astazi: marchezi banul si totul ti se deschide. Pfff, ce cruda e lumea la Cuza:)).
Asa ca dragi cititori, sa fiti mandri de prietenii/cunostintele care nu dau bani pe licenta, care nu dau spaga si nu merg pe principiul: lasa ba ca merge asa!
Va salut!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
No bad writing at the license!
Hehe, ce patesc recent. Imi citeste profesorul de licenta ultima postare, cea cu "no bag writing" si ce imi zice? Mai ionut, da tu te-ai apucat de licenta? Raspunsul a fost unul spus din adancul convingerii mele: no bad writing!
Nup, nu m-am apucat de licenta. Stiu ca mai am o luna jumate si trebuie sa o predau, dar nu pot. Am un sentiment ca ar mai trebui sa astept un pic inspiratia, sa imi dispara gandurile negre legate de scrisul prost si apoi sa ma apuc. Cand?
Va anunt eu!
Nup, nu m-am apucat de licenta. Stiu ca mai am o luna jumate si trebuie sa o predau, dar nu pot. Am un sentiment ca ar mai trebui sa astept un pic inspiratia, sa imi dispara gandurile negre legate de scrisul prost si apoi sa ma apuc. Cand?
Va anunt eu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)