23 septembrie 2010. A trecut ceva timp.
Si pentru ca e o perioda la fel de anosta ca si cea de anul trecut, ma gandesc din nou la tine. Cati ani au trecut? Doi, trei sau patru. Cred ca trei. Mirosul parfumului tau inca il am pe o esarfa. Nu am spalat-o nici acum. Maine as spune ca e prostesc ce scriu acum. Azi chiar o simt.
Ma loveste un vers ciudat de la un manelist. De fapt cred ca si el a luat-o de la cineva care simtea ceva ce simt si eu acum. E ceva legat de cineva pe care desi il simti nu il mai ai. Ciudat. E ciudat sa simti pe cineva pe care nu il vezi. Ma face sa ma gandesc la Supernatural.
Am fost pe la ea de Craciun. Nu duce lipsa de oaspeti. Casa ei era la fel de curata ca si ultima data cand am mers pe la ea, undeva prin vara. Totusi, nu am avut ce sa ii zic. In timp ce conduceam spre ea, imi faceam zeci de ganduri pe care sa i le zic. Voiam sa ii povestesc despre fetele care au mai trecut prin viata mea. Am impresia ca ii place sa ii povestesc asta. La un moment dat, ne despartisem vreo doua saptamani. Cand ne-am reintalnit, povesteam despre persoanele cu care iesisem in timpul asta si radeam. Parca incercam sa ne intrecem in grandomania erosului. Evident ca amandoi minteam sau exageram. Cert e ca ne impacasem si ca ciuda pe care o simteam cand auzeam povestirile ei senzuale ma faceau sa o vreau mai mult. Acum e randul meu sa o fac, sa ii povestesc. Si totusi, nimic nu s-a schimbat. Tot eu o vreau. Ea s-a impacat cu asta. Sau poate nu.
Aveam o discutie cu o persoana zilele trecute despre iubire. Incercam sa ii explic de ce eu nu mai cred nimic din cele cinci cuvinte care difinesc un sentiment pe care, parerea mea, il poti simti cand vezi doua femei. Una e mama. Cealalta a trecut. Incerc sa spun cuvantul asta mai des cu speranta ca nu voi mai simtit nimic cand il spun. Cert e ca uneori merge. In zilele anoste, nu prea. Totusi, ma straduiesc.
Au trecut trei ani. Nimic nu s-a schimbat. Sau poate faptul ca in incercarea mea de a estompa amintirea ei, scot uneori la iveala un sentiment de slabiciune. Cert e ca azi a fost una din zilele alea.
De la ea stiu cuvintele astea. Te pup si te iubesc!
miercuri, 15 februarie 2012
joi, 23 septembrie 2010
Ion
Ati vazut vreodata un tigan sa munceasca intr-o florarie? Dar unul care sa citeasca "Ion" si sa lucreze intr-o florarie? Eu da. Ce e mai ciudat e ca parea extrem de interesat de lectura.
Oare le-am vazut pe toate?
Oare le-am vazut pe toate?
miercuri, 15 septembrie 2010
Patrunjel
Ce sa zic, a fost frumos in vacanta pe care am avut-o in Poiana. Am cunoscut oameni valabili si mi-am facut prieteni mai repede decat acasa. Concluzia? Am pocnit-o!
Totusi nu despre asta vreau sa scriu azi. Mi s-a intamplat o chestie acum jumatate de ora atat de traci-comica incat nu am cum sa nu o povestesc. Taica-meu isi facea siesta zilnica cand mi s-a facut dor de o tigara. Fac una si ies in curte. Pentru ca imi era lene, am preferat sa stau in dosul casei. Precizez ca taicameu nu stie ca fumez. Asa ca am aprins-o cu jale si am inceput sa fumez. Toate bune si frumoase, termin tigara, o arunc si cand ma intorc era sa dau cu capul de prejungirea hotei din afara casei. Ma feresc dar imi ramane un sentiment de dejavu. Intru in casa si inainte sa o tai in camera merg pana la bucatarie pentru a bea ceva. Cand ajung acolo sa inebunesc. Mirosea peste tot a fum. Ma enervez si ma uit exact spre hota. Mintea m-a dus atunci exact la momentul cand fumam si ma uitam la hota. Era evident, tot fumul a intrat in casa. Ma trezesc eu din trip si incep sa iau un prosop si un spay de casa. Fac operatiunile necesare iar dupa 5 minute parca era mai bine. Plec din bucatarie si dau nas in nas cu taica-meu. Ciudat, ultima data il auzeam sforaind. S-o fi trezit de la zgomotul spray-ului?
In fine, il salut si fug spre camera. [Inca ma durea capul.] Ajung victorios in camera si ma bag la un facebook. Cand deodata intra taica-meu in camera si ma intraba daca am mancat patrunjel. Eu mirat, am negat serios. Dar in acelasi timp il si intreb de ce crede asta. El imi raspunde: "Ciudat, era un moros de patrunjel in bucatarie."
Iarasi delirez...
Totusi nu despre asta vreau sa scriu azi. Mi s-a intamplat o chestie acum jumatate de ora atat de traci-comica incat nu am cum sa nu o povestesc. Taica-meu isi facea siesta zilnica cand mi s-a facut dor de o tigara. Fac una si ies in curte. Pentru ca imi era lene, am preferat sa stau in dosul casei. Precizez ca taicameu nu stie ca fumez. Asa ca am aprins-o cu jale si am inceput sa fumez. Toate bune si frumoase, termin tigara, o arunc si cand ma intorc era sa dau cu capul de prejungirea hotei din afara casei. Ma feresc dar imi ramane un sentiment de dejavu. Intru in casa si inainte sa o tai in camera merg pana la bucatarie pentru a bea ceva. Cand ajung acolo sa inebunesc. Mirosea peste tot a fum. Ma enervez si ma uit exact spre hota. Mintea m-a dus atunci exact la momentul cand fumam si ma uitam la hota. Era evident, tot fumul a intrat in casa. Ma trezesc eu din trip si incep sa iau un prosop si un spay de casa. Fac operatiunile necesare iar dupa 5 minute parca era mai bine. Plec din bucatarie si dau nas in nas cu taica-meu. Ciudat, ultima data il auzeam sforaind. S-o fi trezit de la zgomotul spray-ului?
In fine, il salut si fug spre camera. [Inca ma durea capul.] Ajung victorios in camera si ma bag la un facebook. Cand deodata intra taica-meu in camera si ma intraba daca am mancat patrunjel. Eu mirat, am negat serios. Dar in acelasi timp il si intreb de ce crede asta. El imi raspunde: "Ciudat, era un moros de patrunjel in bucatarie."
Iarasi delirez...
marți, 7 septembrie 2010
Concediul e un lucru necesar!
Am terminat si licenta, am terminat si facultatea, am terminat si cu sezonul nuntilor. Am avut nevoie de o vacanta care pana acum nu am avut-o si acum am primit-o. Nu zic unde sunt, dar Poaiana Brasov e extraordinara!
O saptamana de exploatat!
PS:pozele mai tarziu.
O saptamana de exploatat!
PS:pozele mai tarziu.
miercuri, 21 iulie 2010
Carpe diem!
Un nou look, acelasi tempo.
De ce Carpe Diem? Pentru ca mi-a placut echipamentul lui Ford din Torque.
De ce Carpe Diem? Pentru ca mi-a placut echipamentul lui Ford din Torque.
marți, 20 iulie 2010
duminică, 18 iulie 2010
Emotiv vs Impulsiv
Eram ieri la o vorba cu prietenii. Mi-era cam rau, asa ca preferam sa ascult, nu sa vorbesc. De la un subiect la altul, am remarcat ca sunt persoane emotive si persoane impulsive. Am mai remarcat ca cei impulsivi au caracterul de lider, ceilalti nu. Din nou, liderii sunt cam prostuti in gesturi, afirmatii sau comportament, pe cand emotivii sunt mai calmi, gandesc altfel problema, prefera sa nu iasa in evidenta prea mult.
Emotivii sunt luati de cele mai multe ori in ras, sunt pusi in situatii extreme, pusi la incercare. Din experienta, am observat ca, pe langa cei impulsivi, emotivii au o maniera mai eleganta de a iesi din o situatie, nu si cei impulsivi care cand se vad inghesuiti incep sa-si bage pula.
Un foarte important factor care face diferenta intre oameni este, ciudat dar adevarat, zodia in care te nasti. Cu toate ca sunt si exceptii, cei mai multi oameni dintr-o zodie se aseamana izbitor intre ei. Exceptiile sunt persoanele care se autoeduca, care citesc mult, care se dezvolta personal. Totusi, la un moment dat toti isi dau arama pe fata.
Exemplele ar putea continua, insa cred ca s-a inteles ideea postului. De ce scriu textul asta? Pentru ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, ma regasesc si eu printre cei emotivi nativi. Stiu ca e greu de recunoscut pentru unii sau altii, insa emotivitatea sta la baza bunului simt. Nu vreau sa jignesc, pentru cei care se prind, dar faptul ca racul face un pas inainte si doi inapoi nu e chiar in zadar.
PS: oare numai mie nu mi se pare cool sa-ti bati nevasta si sa-ti iei la misto prietenii?
Emotivii sunt luati de cele mai multe ori in ras, sunt pusi in situatii extreme, pusi la incercare. Din experienta, am observat ca, pe langa cei impulsivi, emotivii au o maniera mai eleganta de a iesi din o situatie, nu si cei impulsivi care cand se vad inghesuiti incep sa-si bage pula.
Un foarte important factor care face diferenta intre oameni este, ciudat dar adevarat, zodia in care te nasti. Cu toate ca sunt si exceptii, cei mai multi oameni dintr-o zodie se aseamana izbitor intre ei. Exceptiile sunt persoanele care se autoeduca, care citesc mult, care se dezvolta personal. Totusi, la un moment dat toti isi dau arama pe fata.
Exemplele ar putea continua, insa cred ca s-a inteles ideea postului. De ce scriu textul asta? Pentru ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, ma regasesc si eu printre cei emotivi nativi. Stiu ca e greu de recunoscut pentru unii sau altii, insa emotivitatea sta la baza bunului simt. Nu vreau sa jignesc, pentru cei care se prind, dar faptul ca racul face un pas inainte si doi inapoi nu e chiar in zadar.
PS: oare numai mie nu mi se pare cool sa-ti bati nevasta si sa-ti iei la misto prietenii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)