Fumez o tigara si incep sa scriu. A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris asa cum scriam. Am licenta, examene, proiecte, belele, nu si bani indeajuns. Totusi, nu despre asta vreau sa scriu. Nu voi scrie nici despre faptul ca mai am o luna si un pic si ma intorc in Roman, cred. Urmeaza un master, in caz ca iau licenta, pe care il voi face tot la 87 km de Iasi. Nu o sa scriu nici despre experimentele de la facultatea de jurnalism, cu toate ca ar cam trebui. Astazi vreau sa zic o poveste.
Un pusti a avut o idila. Acum mult timp, o fata ii intrase in viata. Cunoscuse alti oameni, alte personalitati, alte vicii. Nu ii pasa, ii placea. Fata se numea Ana, o Ana ca a lui Chirila, doar putin mai evoluata. Avea o personalitate complexa, se evidentia printre multe altele, avea ceva al ei. Nu parul o facea speciala, nici macar ochii, ci firea ei rebela. O fire rebela care disparea atunci cand o atungeai usor pe spate. Rasuflarea ei era una cristalina, rece ca gheata si fierbinte ca o zi in Vama in acelasi timp. Cu toate ca avea si multe capricii, lui ii placea. Din primele secunde cand a vazut-o, s-a indragostit de ea. Posibil sa fi fost prima lui iubire, posibil sa se fi inselat, insa cert era ca atunci cand vorbea cu ea ritmul inimii ii crestea.
Nu a mers din prima, insa au inceput sa vorbeasca. Vorbeau aproape in fiecare zi, in fiecare zi se certau sau se tachinau. Cu toate astea, cand se intalneau parca se iubeau din priviri, chiar daca nici nu-si vorbeau uneori. Toate asta pana intr-o zi cand pustiul a decis sa schimbe foaia. A inceput el sa fie indiferent, sa nu vorbeasca, sa nu mai sune, sa incerce sa uite. Nu a uitat-o, iar cand s-au intalnit, dupa cateva momente de sovaiala, s-au sarutat cum nu s-a sarutat nimeni pe Pamant in clipa aceea. A fost o seara perfecta. Fara detalii nesemnificative, au avut un week-end minunat. S-au iubit, s-au plimbat, s-au tinut de mana, au ras, au povestit, s-au simtit bine. The end.
Ca toate povestile secolului 21, era imposibil ca finalul sa fie acela. Finalul nu a fost prea fericit, cel putin pentru pusti. Adevarul e ca a suferit, s-a enervat, a plecat, a uitat, nu a mai iubit. Totusi, se consola cu faptul ca viitorul este incert. Era o alta poveste fara sfarsit.
