Ce-i de facut?

Greu pana iesi din casa razand ca i-ai mai luat cateva sutici lu taica-tu. Ciudat ce stari poti avea odata cu venirea serii. Mai ciudat ce poti face pentru mentinerea starii. Ce sa faci, te descurci tu cumva.

Tovarasii sunt o categorie indispensabila pentru speta asta. Nu ai tu, au altii, nu au altii, au prieteni si lista continua. Nici categoria bani nu e asa aspra de cand cu tovarasii. Partea proasta vine a doua zi cand te apuci de calculat datoriile. Intr-o simpla propozitie, se descurca baietii.

Greu si cu plictiseala. De la o vreme, nici plimbarile cu masina, prin parc cu prietenii sau la un suc nu mai sunt interesante. Vrei senzatii tari si experiente de neuitat. Stiu, nu esti primul. Totusi, ce s-a intamplat?

Apoi vin intrebarile: unde-mi sunt vechii prieteni, de ce te tot certi cu ai tai pentru ca ti se pare ca-ti dau din ce in ce mai putini bani, de ce nu mai are gust viata. Intrebari ramase inca enigmatice.

Mergi pe strada singur, vezi lumea razand si parca esti gelos pe ei pentru ca tu momentan nu ai nici un motiv de ras. Poate in cateva ore se rezolva, poate in seara asta nu, insa tot timpul exista un "next time". Asta-ti mai insenineaza ziua/seara.

Ce-i de facut? Te lasi sau continui? Aceeasi intrebare, acelasi raspuns: pana data viitoare!

Memorabil

Stii ce as face daca as fi pentru o zi presedinte? As interzite postarea de filmulete pe youTube, cel putin pentru romani. Ma uitam ieri la cele mai noi filmulete cu romani. Nici nu iti poti imagina ce traume am avut. Otomori la cap cum zice unu, tot pe youTube. Desi stiam, acum o spun sus si tare ca mare parte din poporul roman este analfabet. Stiu, doare, insa pe langa faptul ca e mai greu sa faci un acord si toti se pot impiedica de aceasta conventie lingvistica, am vazut oameni care nu stiu ce inseamna "o intrebare", nu stiu ce inseamna limba romana, ce reprezinta ea si cum se foloseste. Si da, erau romani. De prin mediul rural mai toti, insa asta nu-i scuteste de vina pe cei de la Educatie.

Din nou, un motiv de mandrie ca facem parte integrata a acestei tari. Cool!

Esti sigur ca asta vrei?

Una din cele mai reusite reclame la precautie. Pentru ca tot timpul barbatii sunt stapani pe situatie, nu?

Un alt fel de Valentin's Day

Vorbeam azi cu un prieten si, din subiect in subiect, ce ma intreaba? Ce am facut de ziua indragostitilor? Ciudata intrebare, mai ales adresata unui suflet mai putin romantic. Nu i-am raspuns, nu pentru ca nu am vrut, dar pentru ca m-am simtit rusinat de raspunsul pe care trebuia sa i-l dau.

Ce am facut ieri? Am dormit o mare parte din zi, iar cealalta am petrecut-o citind bloguri. Ce a fost si mai rusinos este ca nu am invitat nici o fata la cafea aseara, in conditiile in care eram in orasul natal si as fi putut sa ies cu fete cu care nu am mai vorbit de mult. Totusi, nu am facut-o. Locul 1 in topul nesimtirilor de ziua indragostitilor abia acum vine. Nu doar ca nu am invitat, dar am si refuzat. Adevarul e ca era si tare frig afara si mai eram si obosit. Nu stiu de ce ma strofoc, nu ca as fi avut vreo obligatie. Totusi...

Ireparabila treaba. Am refuzat o iesire pentru a sta sa citesc niste bloguri. Ei, bloguri ca bloguri, da interesante de felul lor. Ce ar fi putut sa-mi zica mai interesant o fata de 20 de ani? Mintea mi-a luat-o razna in momentul cand am gandit propozitia anterioara. Daca ar vedea-o Fester, probabil m-ar considera gay. Totusi, nu o va face. Oricum e frig, plictiseala si vesnicile plimbari cu masina nu-si mai au rostul.

Am uitat, am iesit sambata. Tot Valentine's Day era, nu?

Dependent de prieteni buni

Cam devreme pentru a scrie un text. Posibil sa fie agramat, posibil sa fie gresit tratat/interpretat, posibil sa fie unul prea sincer. E ora 4 dimineata, ce mai conteaza?

Vorbeam cu niste cunostinte despre prieteni, tovarasi si ce iti pot face tovarasii din prea multa dragoste. Acum cateva zile am primit inca o palma de la un "prieten" pe care il consideram cu adevarat prieten. De ce? Pentru ca am crescut cu el, pentru ca am copilarit cu el si la un moment dat eram ca fratii. Vremea a trecut, am intrat la liceu si odata cu intrarea acolo am cam rupt legaturile. El a inceput sa devina un simbol pentru Roman, iar eu am ramas acelasi.

A trecut si liceul, a inceput facultatea si deja ne consideram amandoi mult mai maturi. Abia pe la sfarsitul anului 2 am reinceput sa vorbim. Parca incepusem o noua prietenie, desi nu era asa. Am inceput sa vorbim, sa iesim, sa ne combinam. Am petrecut o vara iarasi impreuna, am baut, am fumat, am facut mai de toate. Totusi, ceva era schimbat. Pe langa faptul ca nu avea mai niciodata bani, nu mi-a pasat. Am contiunat sa ies cu el, desi eu ramaneam mai tot timpul amanet de bani. Nu mi-a pasat. Imi aminteam de copilarie si treceam cu vederea ca omul de fapt profita de mine. La un moment dat imi zice: "daca vrei sa umbli cu mine, trebuie sa ai bani". Nu mi-a covenit pe deplin, insa nu puteam sa-l las asa. Am continuat sa ies cu el, sa pierd nopti si bani, sa fac multe porcarii. Nu intelegeam de ce nu pot renunta la el, cu toate ca mai toti prietenii adevarati imi ziceau ca gresesc. Hilar e ca si maica-sa mi-a zis sa nu mai ies cu el pentru ca profita de "bunatatea" mea.

Trecand pentru toate cele intamplate, astazi chiar vreau sa pun punct. Nu banii care mi-i datoreaza m-au facut sa spun asta, nici tot ce am pierdut din cauza lui, ci faptul ca am realizat ca omul nu intelege ce inseamna sa fii om. Nu stiu de ce imi toc creierii sa fac un text la 4 dimineata despre el, dar cred ca ceva in interiorul meu se simte mai bine daca o fac.

Probabil ca nu sunt singurul care pateste astfel de cacaturi, dar cert e ca sunt printre singurii care scriu despte asta. Acum sunt iritat si revoltat, insa maine daca va veni la mine ce voi face, voi accepta sa o ard iar cu el?

PS: de ce e asa de greu sa gasesti un prieten in ziua de azi? O fi criza si la capitolul asta? Sa nu faceti ca mine!
Va salut visand.

O simpla stare de spirit, ilegala

Fac ce fac si iar o dau in bara. Dupa incapacitatea dovedita zilnic de catre onestii si saracii nostri parlamentari in conducerea tarii, acum se si hazardeaza in a da legi expres pentru binele tinerilor. In esenta nu e rau, dar cand aud explicatiile si gogomaniile flambate exprimate la tribuna, imi vine sa ma las de ceea ce fac, adica nimic. Sa ravin, parlamentarii au votat in plen ordonanta de urgenta asupra scoaterii din legalitate a plantelor cu efecte asemanatoare drogurilor, cu mentiunea ca sunt de mare risc. Zis si facut. S-a votat, s-a afisat in Monitorul Oficial, s-au inchis Weedshop-urile si deja, cum spunea o profesoara de-a mea, copilasi galbeni de grasi am ajuns.

Ce ma enerveaza? Nu ca s-au inchis, doamne fereste, dar modul demagog in care anunta parlamentarii hotararea gandita si analizata in plen. Ei sa muriti voi? E un bine colectiv, dar trebuia sa moara oameni pentru a inchide magazinele? Uite aici vad eu prostia si incompetenta. Si alcolul omoara oameni, poate mai multi decat o fac drogurile, dar nu e scos in afara legii. App, orice lege se da in baza unui lucru incriminatoriu. Ce e incriminatoriu la plante este THC-ul, nu faptul ca omoara oameni. Ar trambita conducatorii daca ar sti asta.

Un an. Atat a rezistat comertul cu droguri legale in Romania. Acum ma gandesc daca legalizarea drogurilor a fost un fenomen in miniatura gen Olanda sau Spania. In tarile cu pricina statul primeste o groaza de bani din taxele pe accize si comercializare, dar la noi oare ce s-a intamplat? Nimeni nu a vorbit despre ce contributie aduc legalele noastre la PIB-ul Romaniei. Oare acolo au ajuns banii, sau...

In fine, sa trecem la partea atinsa direct de fenomen: consumatorii. Multi spun ca se bucura de interzicerea plantelor, putini o simt. Eram ieri la un pub plasat exact in fata unui fost magazin de weed. Fara sa exagerez, din 10 in 10 minute vedeam tineri care voiau sa intre in magazin, uitand ca au fost inchise. Suparare mare, mare pacat. Cine sa-i impace? Acum au doua alternative: ori se lasa, ori fac rost de canabis, hasish sau alte droguri ilegale, de data asta. Vremuri grele pentru consumatori, ha?

Oare despre ce vorbeam zilele astea cu taica? Despre droguri, la modul general. O discutie pe muchie de cutit, dar bine tinuta in frau. Si ce imi zice omu? "Bai baiete, eu nu am nimic cu drogurile astea ma, da odata ce vezi saptamanal cazuri de copchii ajunsi la urgente, te cutremura la oase. Am si eu copii". Sincer si realist omu'.

O intrebare am la care si meditez. De ce s-au inchis aceste Weed-shop-uri? Toata povestea controversata plecata de la comercianti pana la consumatori as putea-o ambala in trei cuvinte: lacomie, prostie si inconstienta. De ce lacomie? Pentru ca plantele nu au fost descoperite de romani si sunt tari unde legalele nu au fost scoase inafara legii. De ce? Pentru ca, asemenea unei reclame, consumatorii lor sunt mai inteligenti decat ai nostri. Intelegeti voi. Prostie pentru ca asa ne caracterizam cel mai bine, pentru ca intelegem prost lucrurile si abuzam de ele, si inconstienta pentru ca oricat de mult ar fi afectat plantele consumatorii, nimeni nu s-a lasat de ele. De ce? Pentru ca aici trendul bate totul, sanatate, educatie, bun simt, etc. Daca ma bucur ca s-au inchis? Enorm!

Ma intreb oare ce urmeaza. O fi vreo strategie de-a lu' Base pentru a legaliza canabisul:->? Il rog sa nu o faca, pentru ca s-ar intampla acelasi lucru. Fumatul e o stare de spirit, nu un sport extrem, dar noi nu stim asta. Cel putin nu toti.

Impactul blogurilor asupra libertatii de exprimare

De mult timp ma tot intreb, de fapt ce inseamna un blog? Practic ce ai? Cu toate ca nu este in totalitate al tau, il poti numi responsabil un jurnal. Cu exceptia ca este public, sau nu. Poti scrie ce doresti, despre ce doresti, fara sa intri la sectiunea "Drepturi de autor". Il poti numi un mod de exprimare, o libertate de exprimare, de gandire, de personalitate, etc.

Totusi, ma gandesc la impact. Ma gandesc daca blogurile pot avea un impact. Sigur ca au. Sunt tot mai multi oameni care au bloguri, si mai multi care citesc bloguri si o parte care chiar iau blogurile ca sursa credibila. Deja exista nume sonore ale blogosferei romanesti, ale caror texte sunt folosite ca surse si documentari pentru stiri. Totusi, nu cred ca acest impact este atat de mare pentru a afecta libertatea de exprimare. De mai multe ori am scris texte care ar fi putut avea un impact mare asupra mea. Totusi, am reusit sa eschivez mentionand faptul ca textele pot fi simple fictiuni, personajele si intamplarile pura fantezie.

Dar, de ce am spune asta? E o libertate pe care o pot exprima fata in fata sau pe blog. Tot libertate se numeste, nu? Tot v-ati dorit libertate, acum intoarceti obrazul stimabililor.
Va pup!

Sezonier pe la Cuza

Cred ca asta ar trebui sa fie un text prin care sa-mi exprim posibilele frustrari pe care le am pentru ca invat la cea mai cunoscuta universitate din Europa, Alexandru Ioan Cuza. Nu ar trebui sa am nici un dubiu asupra profeionalismului ei, ca institutie, insa la capitolul profesori ma indoiesc putin. Sa nu mai vorbim de asistentii profesorilor, care sunt de-a dreptul deliciosi. Mentionez aici ca nu vorbesc la general. Se stiu ei.

Dar hai sa ne intoarcem la capitolul profesionalism. Din punctul meu de vedere, unii cred ca ar face bine sa se reapuce de studentie. Mai auzeam si eu exemple, licentiat anul trebut, vine si preda acum anului 3, jurnalistica. Ciudat. Un exemplu aparte il reprezinta o domnita pipita care la un seminar despre canale de comunicare nici macar nu stia vreun model de comunicare, ce sa mai vorbim de canale. Studentii au tacut, au ras putin si au lasa-o in pace, ca e mica saraca. Dupa terminarea semestrului, in perioada sesiunii, acea pipita o vad si pe la examen, cu alt asistent model, ca sa ne supravegheze sa nu copiem. Toate bune si frumoase, dar cand am vazut-o ca mai are si glas sa tipe ca o isterica la unu caruia i-a picat pixul pe jos, mi-au trecut fiorii groazei. Ei, sa nu fim rai.

Un alt exemplu, ultimul pe ziua de azi, locul 1 in topul meu, il reprezinta unul din cei mai eminenti studenti ai jurnalisticii nationale din toate timpurile. Poate ati mai auzim de el. Cica a facut pratica si la Opinia o perioada, apoi nu stiu ce s-a intamplat ca nu am auzit de el prin presa ieseana. Cred ca o fi fost plecat prin Occident. Totusi, sa revin. Nu ii dau numele ca nu ar fi frumos, insa o sa-i zic "Hazapca fara frica", nu ca l-as lua la misto, dar pentru ca este cu adevarat fara frica. Acest asistent manager cred, a uitat de vremea studentiei de parca ar fi avut paranoia timp de 3,4 ani de cand a terminat facultatea. Acum, frumos cu ghiozdan si basca, il vad suindu-se pe scaun, sa se vada si el la catedra, ca altfel l-am confunda cu vreo mobila. Si cum sta el acolo, complexat probabil de statura impresionanta, incepe sa faca caterinca de studenti, sa raga ca un vitelus abia scos de la tata, ca de ce nu il baga lumea in seama. Raspunsul nu am reusit sa il dau, dar acum sunt convins. Isi face cu brio meseria de profesor. Si in complexitatea dimensiunilor sale, isi mai bate cuculetul si de alti studenti, care probabil ca au facut mai multa practica decat el, si la institutii de presa mai importante. Lui nu-i pasa, le pune note de 2 si 4, de parca ar fi catalog rusesc. Sa isi demonstreze ca poate si ca noi, studentii, nu putem face altceva decat sa ne ofticam pe el. Ei, domnule Hazapica, tin sa te anunt ca lucrurile s-au mai schimbat de cand ai fost tu student, ca studentii sunt mai moderni si ca in ziua de azi se pot intampla si accidente. Nu o lua in nume de rau, da asa, informativ.

Te salut, domnule profesor doctor asistent, Hazapica fara frica!