Povestea lui 2009

Miercuri, 23 decembrie 2009, anul Domnului. Inca nu am ideile bine puse la punct, dar cred ca vreau sa scriu un text despre sarbatori, ca a mai trecut un an din viata mea si despre sentimentele care ma cuprind.
A fost un an al schimbarilor. Un an in care am decis sa mai hotarasc si eu cateva lucruri, nu numai altii pentru mine.

Am un an de cand nu mai stau la camin. Am decis sa ma mut desi stiam ca odata cu mutarea se va schimba si starea mea materiala. Nu a contat, eu m-am mutat. Am gasit un coleg bun, dupa mai multe peripetii,iar treba incepe sa mearga brici. Am invatat cum e sa ai un apartament, sa ai grija de el, sa il faci sa te primeasca ca si cum ar fi al tau. Putin cam frig pe timpul iernii, dar merita.

Anul 2009 a fost anul escapadelor mele. Am mers prin locuri in care nu ma gandeam ca o sa ajung prea curand. Iar mi-am bagat piciorul in starea financiara si nu am regretat. Am avut o vara plina de peripetii, care mai de care mai frumoase sau mai scumpe. Nu a contat, mi-a placut.

Anul responsabilitatii, spun eu. Am avut caine si chiar am avut grija de el cat am putut, am inceput licenta si pot spune ca sunt in stare sa o si termin, m-am ocupat de scoala mai mult ca oricand si am intrat la TVR Iasi. Nu pot zice ca am realizat foarte mult, insa eu sunt multumit.

Anul 2009 a fost si un an bun pentru socializare. Mi-am facut prieteni noi, buni de altfel, mi-am intarit relatia cu unele persoane si am devenit mai calm, zic eu.

Tocmai mi-am dat seama ca as putea scrie 5 pagini si tot nu as termina daca ar fi sa continui lista a ce s-a intamplat in anul 2009. Ideea e ca mi-a placut, m-a incitat, m-a facut mai mai decat eram.
Astazi intru in vacanta. Merg acasa, ma vad cu prietenii pe care nu i-am mai vazut de multe luni, stau relax cu taica la discutii politice, probabil ca o sa mananc ca un porc, oricum nu mi-e frica de obezitate. O sa-mi fie dor de internet.

Sa aveti sarbatori imbelsugate de bucate si buna dispozitie. Sarbatori Fericite! Ionut B

O duminica perfecta

Adevarul este ca pana intr-o perioada nu-mi placea duminica pentru ca mi se parea plictisitoare. De la o vreme, imi place pentru ca e singura zi libera. Acum nu-mi mai place pentru ca lucrez.

Mda, e duminica, 20 decembrie. Sunt in Iasi, la redactie, mi-e foame. As vrea sa merg acasa, insa acasa nu am caldura, multumita dragilor de la Eon care au intrerupt gazul.

Hmm, sunt putin nervos pentru ca a trebuit sa fac 3 stiri, mi-a rupt creierii editorul, trebuie sa scriu povesti despre copii care nu au auzit de Mos Craciun si lista continua. Si aici e frig si iar imi e foame. Azi trebuia sa gatesc.
M-a sunat tata ca sa-mi povesteasca ce cald e acasa, in conditiile in care eu beeam o cafea la minus 18 grade. Probabil ca ii e dor de mine.

Cred ca as mai scrie dar am o gramada de treaba. E 4 jumate, am trei stiri de montat pt jurnalul de 6 si eu scriu pe blog. Cred ca sunt cam prea sincer de la o vreme.

Cred ca iar ajung sa urasc duminicile. Dar ce dracu, vine Mos Craciun, nu?

Engaged = fucked?

Tocmai mi-am dat seama ca de la o vreme nu am timp decat de mine. Multi mi-au zis ca sunt ignorant, pervers, ingamfat, egoist si altele de aceeasi speta. Eu spun ca sunt putin ocupat. Nu o zic din egocentrism sau din lauda, insa imi dau seama ca inafara de colegul si bunul meu prieten A, nu stau mai cu nimeni la taclale. Totusi, nu pot spune ca ma simt rau. Posibil ca activitatea pe care o duc sa ma faca asa, posibil ca eu sa fiu asa. Totusi, nu inteleg oamenii care "imi plang de mila".
Multi ma intreaba cum stau cu dragostea, relatii, prietenii, activitati extrajurnalistice sau scolare. M-am obisnuit sa spun acelasi lucru: complicat. Nu stiu daca o spun din obisnuinta sau pentru ca un mecanism din creierul meu chiar simte asta.

Sa revin la cei carora le "pasa" de mine si se ingrijoreaza. Ieri am avut o discutie cu o persoana careia nu-i datorez nimic si care totusi sustinea ca am niste responsabilitati, ca trebuie sa o las mai moale cu ce fac, ca trebuie, trebuie, trebuie. Nu, nu trebuie nimic. Eu decid ce trebuie si ce nu trebuie. Poate ca nu prea am de ales, poate ca ma complic prea tare, poate ca am o viata prea solitara. Totusi, nu e chiar asa.

Cum zice o prietena buna de-a mea: "pianul nervilor de ceara". Oximoronic la prima vedere, sintagma descrie sentimente de notorietate, poate de egocentrism. Traim in epoca vitezei iar cine nu tine pasul nu reuseste sa se mentina "pe piata".
Adevarul e ca fac lucrurile pe jumatate, trec repede peste momente, iubesc putin, merg mult, vorbesc mult, citesc mult, mananc putin, fumez mult, cred ca muncesc mult. Si stii ce? Imi place, ma incita, ma face util, ma tine in "priza", ma face asa cum sunt. Cred ca daca nu as fuma as fi campion la 100 metri.
Cu toate ca de multe ori ma simt obosit, nervos, suparat, coplesit de probleme, imi place. Suna masochist? Posibli.

Nu trag concluzii, insa vreau sa spun ca desi nu pare, imi place la nebunie stilul de viata pe care il am. Detest termenul "engaged", prefer o viata plina de toate. Sunt persoane care imi spun ca nu pot trai singur. Totusi, cine spune ca sunt singur?
Un prieten bun face cat 1000 de papagali. Cred ca asta e concluzia.

Ba nu, "iubesc ceea ce fac", asta e concluzia. Va salut.

O lectie de viata

Trairi, impresii, sentimente, bucurie, lacrimi, fericire, neputinta. Multi oameni nu pot simti decat o parte din toate acestea. Niciodata nu cred ca am multumit cuiva, sa zicem lui Dumnezeu, ca sunt intreg la mine, ca am toate organele functionale, ca pot face orice lucru, doar sa vreau. Niciodata nu m-am gandit prea mult ca sunt persoane care ar vrea sa faca ce fac eu si nu reusesc, pentru ca nu pot. In acest text vreau sa ma refer doar la o parte din aceste persoane. Ma refer la copii cu dizabilitati.
Persoanele cu dizabilitati au de obicei probleme la nivelul creierului, o parte din cerebel ramane nedezvoltat si astfel dezvoltarea cerebrala, sociala si intelectuala ramane la stadiul unui copil mic. Progrese fac doar cei cu care se lucreaza de mici, insa recuperarea nu este de 100 %, ci de maxim 80 %. Nu stiam lucrurile astea pana vineri, cand parca cineva mi-a deschis ochii.
Eram la o serbare organizata de o asociatie care se ocupa cu astfel de copii. A trebuit sa fac o stire si atat. “Keep it simple”, mi-a zis cineva. Am vorbit cu organizatoarea si apoi m-am gandit ca ar fi bine sa vorbesc si cu un copil. Asa ca am rugat-o pe organizatoare sa imi aduca un copil cu care se poate vorbi, pentru a lua cateva cadre si a-I pune cateva intrebari. Asa l-a adus pe Razvan, un copil de 14 ani, recuperat in proportie de 60 %, spun ei. Am incercat sa iau ceva de la el fara sa il intreb tot timpul, insa nu am reusit. Se pierdea in cuvinte, uita ce trebuia sa zica, se sufoca. L-am inteles si am decis sa-I pun o intrebare simpla: “Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun?”. Raspunsul lui m-a marcat. “O bomboana.” Nu am mai reusit sa-i pun nici o intrebare nu pentru ca nu as mai fi avut, insa pentru ca acel copil tocmai mi-a inchis gura.
Inainte sa plecam de la serbare, organizatoarea mi-a dat un mic cadou in care era si o cutie cu bomboane. Ma uitam la ea si nu voiam sa o iau. Si-a dat seama ca raspunsul pe care mi l-a dat copilul ma marcase si mi-a zis ca nu a vorbit serios, ca a fost ceva instinctual.
O sa iau experienta asta ca pe o lectie de viata. Adevarul ca dupa ceva vreme, cineva mi-a inchis gura fara sa pot da o replica.
Daca va intereseaza subiectul, clik aici.

Noi cu ce ne alegem?

Simpla intrebare pe care am auzit-o in tramvai in conversatia a doi oameni de varsta a doua, care pareau chiar interesati de soarta lor si a tarii.

Bun, au trecut alegerile, a castigat Basescu, intr-o prima faza, lumea se bucura, dar noi cu ce ne alegem? Sunt tare curios daca toate propagandele electorale vor fi luate in considerare si acum, dupa ce avem presedinte. Evident ca promisiunile lui Geoana nu vor fi onoarate pentru ca nu e el presedinte, nu ca le-ar fi onorat, insa despre ce a zis Base cum ramane? E interesant pentru ca Basescu nu a promis prea multe. Sa vedem ce o face.

Proiecte europene, relansare economica, stabilitate politica, locuri de munca, marirea PIB-ului, salarii mai mari, micsorarea ratei somajului, un nou imprumut de la FMI, toate acestea ar putea fi in capul listei cu prioritati. Ce se va rezolva, vom vedea pe la inceputul anului 2010.
Pun pariu ca prima data o sa-i dea Elenei un cabinet frumos si apoi poate poate se va ocupa si de treburile ramase.

Dar ce s-o fi intamplat cu alegerile? S-au fraudat sau nu? Interesant este faptul ca in perioada alegerilor auzeau pareri de la cunostinte ale mele si mai toti il voiau pe Geoana presedinte. Nu poate fi un sondaj, insa din 10 persoane care mi-au zis alegerile lor, toti ii voiau pe socialisti la putere. Sa fie vorba totusi de o fraudare? Ce mai conteza. Prea multe inrebari. O lasam pe data viitoare cu raspunsurile.

Sa aveti o zi mai linistita decat cea din Bucuresti!

"Jur ca nu l-am lovit cu pumnul in fata sau in plex!"

Iata un mod in care poti jongla cu un juramant. Juramantul propus lui Basescu a fost: "Jurati cu mana pe Biblie ca nu ati lovit copilul in campania din 2004?"

Prezenti ieri la confruntarea finala pentru scaunul de presedinte, candidatilor le-a fost propus sa faca un juramant prin care sa nege acuzatiile care le-au fost aduse. Lui Geoana ca ar fi facut un pact cu mogulii Voiculescu, Patriciu si Vantu, iar Basescu ca ar fi lovit un copil in campania electorala din 2004. Ambii au jurat ca nu au de-a face cu acuzatiile, ambii au incercat sa schimbe intr-un fel juramantul. Lui Basescu chiar i-a iesit.

Turcescu: "Domnule Basescu, jurati cu mana pe Biblie ca nu ati lovit copilul in campania din 2004?"
Basescu: "Jur ca nu am l-am lovit cu pumnul in fata sau in plex!".
Ciutacu: "Dar cu palma, sau cu podul palmei?"

Nu cred ca mai e nevoie de comentarii. Se vede clar cat de parsiv a fost actualul presedinte, Traian Basescu. A facut-o si pe asta: a jurat stramb, cum zice Biserica, cu mana pe biblie. Acest gest ar fi fost pedepsit cu arderea pe rug daca am fi in Evul Mediu. Nu si acum, nu si in Romania. Exact ca in sloganul din campania de promovare a Romaniei ca tara cu obiective turistice: "Romania, the land of choice." Si a ales ce a vrut el din juramant.

Acum vedeti ca Basescu nu stie sa minta?
Aveti grija cu cine votati, daca o veti face!

Cronica carcotasilor "a la Cuza"

La Multi Ani Romania!

Gata cu politica, gata cu postarile pesimiste dar realiste, parerea mea, gata cu lucrurile jenante din Romania. Pentru o zi am decis sa uit de alegeri, de coalitii sau de criza, oricare ar fi ea.

Uite ca am mai prins un an in care pot spune "La multi ani Romania!". Cred ca ma bucur, nu pentru ca as duce-o foarte bine, insa pentru ca sunt si eu un roman si simtul patriotic isi face aparitia incontestabil. Desi nu am nimic de facut inportant azi, m-am trezit dimineata pentru ca am spus ca nu ar fi corect sa pierd ziua Romaniei dormind. Atmosfera pare calda, am dat drumul la aragaz, linistita si cred ca ma voi bucura de ziua asta, speciala in felul ei. Ascult colinde la Magic Fm, radioul lui Mos Craciun, dupa cum spun ei, am citit in evz ca se redeschid unele portite pentru cei ce doresc un loc de munca, un lucru bun pentru noi, sau voi, se pare ca prima zi din decembrie este una calduroasa, s-a deschis traficul pe autostrada Transilvaniei, Messi a castigat balonul de aur, pe scurt, numai vesti bune. Sper sa o sun pe mama mai tarziu sa-i urez si ei "La multi ani!", sper sa se bucure si sper sa fie o luna a cadourilor mai prospera decat pana acum.

Cu toate ca lucrurile nu si-au intrat deloc pe fagasul normal, sper ca problemele sa se rezolve, sa ajungem sa prindem vremurile in care ne vom bucura ca traim in Romania si sa ne si permitem mai mult.

Ntz, nu ninge, insa "Let it snow" din fundalul radioului ma face sa am incredere in versuri si sa nu ma uit pe fereastra. Astazi nu voi ma spera ca va fi o luna mai buna, voi sti asta. Cu toate ca mai toti cunoscutii ma stiu ca un om mai sobru, iau un pic din optimismul altora si spun tuturor romanilor "La multi ani!", o zi calduroasa in suflete, o luna mai buna ca cea precedenta si imbunatatirea situatiei socio-politico-economica din Romania.

"La multi ani Iasi, la multi ani Romania!"