O lectie de viata

Trairi, impresii, sentimente, bucurie, lacrimi, fericire, neputinta. Multi oameni nu pot simti decat o parte din toate acestea. Niciodata nu cred ca am multumit cuiva, sa zicem lui Dumnezeu, ca sunt intreg la mine, ca am toate organele functionale, ca pot face orice lucru, doar sa vreau. Niciodata nu m-am gandit prea mult ca sunt persoane care ar vrea sa faca ce fac eu si nu reusesc, pentru ca nu pot. In acest text vreau sa ma refer doar la o parte din aceste persoane. Ma refer la copii cu dizabilitati.
Persoanele cu dizabilitati au de obicei probleme la nivelul creierului, o parte din cerebel ramane nedezvoltat si astfel dezvoltarea cerebrala, sociala si intelectuala ramane la stadiul unui copil mic. Progrese fac doar cei cu care se lucreaza de mici, insa recuperarea nu este de 100 %, ci de maxim 80 %. Nu stiam lucrurile astea pana vineri, cand parca cineva mi-a deschis ochii.
Eram la o serbare organizata de o asociatie care se ocupa cu astfel de copii. A trebuit sa fac o stire si atat. “Keep it simple”, mi-a zis cineva. Am vorbit cu organizatoarea si apoi m-am gandit ca ar fi bine sa vorbesc si cu un copil. Asa ca am rugat-o pe organizatoare sa imi aduca un copil cu care se poate vorbi, pentru a lua cateva cadre si a-I pune cateva intrebari. Asa l-a adus pe Razvan, un copil de 14 ani, recuperat in proportie de 60 %, spun ei. Am incercat sa iau ceva de la el fara sa il intreb tot timpul, insa nu am reusit. Se pierdea in cuvinte, uita ce trebuia sa zica, se sufoca. L-am inteles si am decis sa-I pun o intrebare simpla: “Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun?”. Raspunsul lui m-a marcat. “O bomboana.” Nu am mai reusit sa-i pun nici o intrebare nu pentru ca nu as mai fi avut, insa pentru ca acel copil tocmai mi-a inchis gura.
Inainte sa plecam de la serbare, organizatoarea mi-a dat un mic cadou in care era si o cutie cu bomboane. Ma uitam la ea si nu voiam sa o iau. Si-a dat seama ca raspunsul pe care mi l-a dat copilul ma marcase si mi-a zis ca nu a vorbit serios, ca a fost ceva instinctual.
O sa iau experienta asta ca pe o lectie de viata. Adevarul ca dupa ceva vreme, cineva mi-a inchis gura fara sa pot da o replica.
Daca va intereseaza subiectul, clik aici.