Povestea lui 2009

Miercuri, 23 decembrie 2009, anul Domnului. Inca nu am ideile bine puse la punct, dar cred ca vreau sa scriu un text despre sarbatori, ca a mai trecut un an din viata mea si despre sentimentele care ma cuprind.
A fost un an al schimbarilor. Un an in care am decis sa mai hotarasc si eu cateva lucruri, nu numai altii pentru mine.

Am un an de cand nu mai stau la camin. Am decis sa ma mut desi stiam ca odata cu mutarea se va schimba si starea mea materiala. Nu a contat, eu m-am mutat. Am gasit un coleg bun, dupa mai multe peripetii,iar treba incepe sa mearga brici. Am invatat cum e sa ai un apartament, sa ai grija de el, sa il faci sa te primeasca ca si cum ar fi al tau. Putin cam frig pe timpul iernii, dar merita.

Anul 2009 a fost anul escapadelor mele. Am mers prin locuri in care nu ma gandeam ca o sa ajung prea curand. Iar mi-am bagat piciorul in starea financiara si nu am regretat. Am avut o vara plina de peripetii, care mai de care mai frumoase sau mai scumpe. Nu a contat, mi-a placut.

Anul responsabilitatii, spun eu. Am avut caine si chiar am avut grija de el cat am putut, am inceput licenta si pot spune ca sunt in stare sa o si termin, m-am ocupat de scoala mai mult ca oricand si am intrat la TVR Iasi. Nu pot zice ca am realizat foarte mult, insa eu sunt multumit.

Anul 2009 a fost si un an bun pentru socializare. Mi-am facut prieteni noi, buni de altfel, mi-am intarit relatia cu unele persoane si am devenit mai calm, zic eu.

Tocmai mi-am dat seama ca as putea scrie 5 pagini si tot nu as termina daca ar fi sa continui lista a ce s-a intamplat in anul 2009. Ideea e ca mi-a placut, m-a incitat, m-a facut mai mai decat eram.
Astazi intru in vacanta. Merg acasa, ma vad cu prietenii pe care nu i-am mai vazut de multe luni, stau relax cu taica la discutii politice, probabil ca o sa mananc ca un porc, oricum nu mi-e frica de obezitate. O sa-mi fie dor de internet.

Sa aveti sarbatori imbelsugate de bucate si buna dispozitie. Sarbatori Fericite! Ionut B

O duminica perfecta

Adevarul este ca pana intr-o perioada nu-mi placea duminica pentru ca mi se parea plictisitoare. De la o vreme, imi place pentru ca e singura zi libera. Acum nu-mi mai place pentru ca lucrez.

Mda, e duminica, 20 decembrie. Sunt in Iasi, la redactie, mi-e foame. As vrea sa merg acasa, insa acasa nu am caldura, multumita dragilor de la Eon care au intrerupt gazul.

Hmm, sunt putin nervos pentru ca a trebuit sa fac 3 stiri, mi-a rupt creierii editorul, trebuie sa scriu povesti despre copii care nu au auzit de Mos Craciun si lista continua. Si aici e frig si iar imi e foame. Azi trebuia sa gatesc.
M-a sunat tata ca sa-mi povesteasca ce cald e acasa, in conditiile in care eu beeam o cafea la minus 18 grade. Probabil ca ii e dor de mine.

Cred ca as mai scrie dar am o gramada de treaba. E 4 jumate, am trei stiri de montat pt jurnalul de 6 si eu scriu pe blog. Cred ca sunt cam prea sincer de la o vreme.

Cred ca iar ajung sa urasc duminicile. Dar ce dracu, vine Mos Craciun, nu?

Engaged = fucked?

Tocmai mi-am dat seama ca de la o vreme nu am timp decat de mine. Multi mi-au zis ca sunt ignorant, pervers, ingamfat, egoist si altele de aceeasi speta. Eu spun ca sunt putin ocupat. Nu o zic din egocentrism sau din lauda, insa imi dau seama ca inafara de colegul si bunul meu prieten A, nu stau mai cu nimeni la taclale. Totusi, nu pot spune ca ma simt rau. Posibil ca activitatea pe care o duc sa ma faca asa, posibil ca eu sa fiu asa. Totusi, nu inteleg oamenii care "imi plang de mila".
Multi ma intreaba cum stau cu dragostea, relatii, prietenii, activitati extrajurnalistice sau scolare. M-am obisnuit sa spun acelasi lucru: complicat. Nu stiu daca o spun din obisnuinta sau pentru ca un mecanism din creierul meu chiar simte asta.

Sa revin la cei carora le "pasa" de mine si se ingrijoreaza. Ieri am avut o discutie cu o persoana careia nu-i datorez nimic si care totusi sustinea ca am niste responsabilitati, ca trebuie sa o las mai moale cu ce fac, ca trebuie, trebuie, trebuie. Nu, nu trebuie nimic. Eu decid ce trebuie si ce nu trebuie. Poate ca nu prea am de ales, poate ca ma complic prea tare, poate ca am o viata prea solitara. Totusi, nu e chiar asa.

Cum zice o prietena buna de-a mea: "pianul nervilor de ceara". Oximoronic la prima vedere, sintagma descrie sentimente de notorietate, poate de egocentrism. Traim in epoca vitezei iar cine nu tine pasul nu reuseste sa se mentina "pe piata".
Adevarul e ca fac lucrurile pe jumatate, trec repede peste momente, iubesc putin, merg mult, vorbesc mult, citesc mult, mananc putin, fumez mult, cred ca muncesc mult. Si stii ce? Imi place, ma incita, ma face util, ma tine in "priza", ma face asa cum sunt. Cred ca daca nu as fuma as fi campion la 100 metri.
Cu toate ca de multe ori ma simt obosit, nervos, suparat, coplesit de probleme, imi place. Suna masochist? Posibli.

Nu trag concluzii, insa vreau sa spun ca desi nu pare, imi place la nebunie stilul de viata pe care il am. Detest termenul "engaged", prefer o viata plina de toate. Sunt persoane care imi spun ca nu pot trai singur. Totusi, cine spune ca sunt singur?
Un prieten bun face cat 1000 de papagali. Cred ca asta e concluzia.

Ba nu, "iubesc ceea ce fac", asta e concluzia. Va salut.

O lectie de viata

Trairi, impresii, sentimente, bucurie, lacrimi, fericire, neputinta. Multi oameni nu pot simti decat o parte din toate acestea. Niciodata nu cred ca am multumit cuiva, sa zicem lui Dumnezeu, ca sunt intreg la mine, ca am toate organele functionale, ca pot face orice lucru, doar sa vreau. Niciodata nu m-am gandit prea mult ca sunt persoane care ar vrea sa faca ce fac eu si nu reusesc, pentru ca nu pot. In acest text vreau sa ma refer doar la o parte din aceste persoane. Ma refer la copii cu dizabilitati.
Persoanele cu dizabilitati au de obicei probleme la nivelul creierului, o parte din cerebel ramane nedezvoltat si astfel dezvoltarea cerebrala, sociala si intelectuala ramane la stadiul unui copil mic. Progrese fac doar cei cu care se lucreaza de mici, insa recuperarea nu este de 100 %, ci de maxim 80 %. Nu stiam lucrurile astea pana vineri, cand parca cineva mi-a deschis ochii.
Eram la o serbare organizata de o asociatie care se ocupa cu astfel de copii. A trebuit sa fac o stire si atat. “Keep it simple”, mi-a zis cineva. Am vorbit cu organizatoarea si apoi m-am gandit ca ar fi bine sa vorbesc si cu un copil. Asa ca am rugat-o pe organizatoare sa imi aduca un copil cu care se poate vorbi, pentru a lua cateva cadre si a-I pune cateva intrebari. Asa l-a adus pe Razvan, un copil de 14 ani, recuperat in proportie de 60 %, spun ei. Am incercat sa iau ceva de la el fara sa il intreb tot timpul, insa nu am reusit. Se pierdea in cuvinte, uita ce trebuia sa zica, se sufoca. L-am inteles si am decis sa-I pun o intrebare simpla: “Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun?”. Raspunsul lui m-a marcat. “O bomboana.” Nu am mai reusit sa-i pun nici o intrebare nu pentru ca nu as mai fi avut, insa pentru ca acel copil tocmai mi-a inchis gura.
Inainte sa plecam de la serbare, organizatoarea mi-a dat un mic cadou in care era si o cutie cu bomboane. Ma uitam la ea si nu voiam sa o iau. Si-a dat seama ca raspunsul pe care mi l-a dat copilul ma marcase si mi-a zis ca nu a vorbit serios, ca a fost ceva instinctual.
O sa iau experienta asta ca pe o lectie de viata. Adevarul ca dupa ceva vreme, cineva mi-a inchis gura fara sa pot da o replica.
Daca va intereseaza subiectul, clik aici.

Noi cu ce ne alegem?

Simpla intrebare pe care am auzit-o in tramvai in conversatia a doi oameni de varsta a doua, care pareau chiar interesati de soarta lor si a tarii.

Bun, au trecut alegerile, a castigat Basescu, intr-o prima faza, lumea se bucura, dar noi cu ce ne alegem? Sunt tare curios daca toate propagandele electorale vor fi luate in considerare si acum, dupa ce avem presedinte. Evident ca promisiunile lui Geoana nu vor fi onoarate pentru ca nu e el presedinte, nu ca le-ar fi onorat, insa despre ce a zis Base cum ramane? E interesant pentru ca Basescu nu a promis prea multe. Sa vedem ce o face.

Proiecte europene, relansare economica, stabilitate politica, locuri de munca, marirea PIB-ului, salarii mai mari, micsorarea ratei somajului, un nou imprumut de la FMI, toate acestea ar putea fi in capul listei cu prioritati. Ce se va rezolva, vom vedea pe la inceputul anului 2010.
Pun pariu ca prima data o sa-i dea Elenei un cabinet frumos si apoi poate poate se va ocupa si de treburile ramase.

Dar ce s-o fi intamplat cu alegerile? S-au fraudat sau nu? Interesant este faptul ca in perioada alegerilor auzeau pareri de la cunostinte ale mele si mai toti il voiau pe Geoana presedinte. Nu poate fi un sondaj, insa din 10 persoane care mi-au zis alegerile lor, toti ii voiau pe socialisti la putere. Sa fie vorba totusi de o fraudare? Ce mai conteza. Prea multe inrebari. O lasam pe data viitoare cu raspunsurile.

Sa aveti o zi mai linistita decat cea din Bucuresti!

"Jur ca nu l-am lovit cu pumnul in fata sau in plex!"

Iata un mod in care poti jongla cu un juramant. Juramantul propus lui Basescu a fost: "Jurati cu mana pe Biblie ca nu ati lovit copilul in campania din 2004?"

Prezenti ieri la confruntarea finala pentru scaunul de presedinte, candidatilor le-a fost propus sa faca un juramant prin care sa nege acuzatiile care le-au fost aduse. Lui Geoana ca ar fi facut un pact cu mogulii Voiculescu, Patriciu si Vantu, iar Basescu ca ar fi lovit un copil in campania electorala din 2004. Ambii au jurat ca nu au de-a face cu acuzatiile, ambii au incercat sa schimbe intr-un fel juramantul. Lui Basescu chiar i-a iesit.

Turcescu: "Domnule Basescu, jurati cu mana pe Biblie ca nu ati lovit copilul in campania din 2004?"
Basescu: "Jur ca nu am l-am lovit cu pumnul in fata sau in plex!".
Ciutacu: "Dar cu palma, sau cu podul palmei?"

Nu cred ca mai e nevoie de comentarii. Se vede clar cat de parsiv a fost actualul presedinte, Traian Basescu. A facut-o si pe asta: a jurat stramb, cum zice Biserica, cu mana pe biblie. Acest gest ar fi fost pedepsit cu arderea pe rug daca am fi in Evul Mediu. Nu si acum, nu si in Romania. Exact ca in sloganul din campania de promovare a Romaniei ca tara cu obiective turistice: "Romania, the land of choice." Si a ales ce a vrut el din juramant.

Acum vedeti ca Basescu nu stie sa minta?
Aveti grija cu cine votati, daca o veti face!

Cronica carcotasilor "a la Cuza"

La Multi Ani Romania!

Gata cu politica, gata cu postarile pesimiste dar realiste, parerea mea, gata cu lucrurile jenante din Romania. Pentru o zi am decis sa uit de alegeri, de coalitii sau de criza, oricare ar fi ea.

Uite ca am mai prins un an in care pot spune "La multi ani Romania!". Cred ca ma bucur, nu pentru ca as duce-o foarte bine, insa pentru ca sunt si eu un roman si simtul patriotic isi face aparitia incontestabil. Desi nu am nimic de facut inportant azi, m-am trezit dimineata pentru ca am spus ca nu ar fi corect sa pierd ziua Romaniei dormind. Atmosfera pare calda, am dat drumul la aragaz, linistita si cred ca ma voi bucura de ziua asta, speciala in felul ei. Ascult colinde la Magic Fm, radioul lui Mos Craciun, dupa cum spun ei, am citit in evz ca se redeschid unele portite pentru cei ce doresc un loc de munca, un lucru bun pentru noi, sau voi, se pare ca prima zi din decembrie este una calduroasa, s-a deschis traficul pe autostrada Transilvaniei, Messi a castigat balonul de aur, pe scurt, numai vesti bune. Sper sa o sun pe mama mai tarziu sa-i urez si ei "La multi ani!", sper sa se bucure si sper sa fie o luna a cadourilor mai prospera decat pana acum.

Cu toate ca lucrurile nu si-au intrat deloc pe fagasul normal, sper ca problemele sa se rezolve, sa ajungem sa prindem vremurile in care ne vom bucura ca traim in Romania si sa ne si permitem mai mult.

Ntz, nu ninge, insa "Let it snow" din fundalul radioului ma face sa am incredere in versuri si sa nu ma uit pe fereastra. Astazi nu voi ma spera ca va fi o luna mai buna, voi sti asta. Cu toate ca mai toti cunoscutii ma stiu ca un om mai sobru, iau un pic din optimismul altora si spun tuturor romanilor "La multi ani!", o zi calduroasa in suflete, o luna mai buna ca cea precedenta si imbunatatirea situatiei socio-politico-economica din Romania.

"La multi ani Iasi, la multi ani Romania!"

Ia uite cine striga "hotii"!

Concluzia o voi spune la inceput ca sa nu o uit. Romania are o politica demagogica.

Ma doare mintea cand aud diferiti politicieni cum se acuza, se cearta si apoi se numesc diplomati. Il inteleg pe Basescu care saracul e un om din popor si nu prea are tangente cu diplomatia, il inteleg pe Vadim, care inca din 2000 ataca pe oricine are in cale, ii inteleg pe mai toti pacalicii din marele Parlament care toata ziua, mai ales in perioada campaniei isi ataca cu salbaticie adversarii politici, insa nu ii inteleg pe Geoana, care se da mare diplomat, doar pentru ca s-a ocupat cu afacerile externe si pe Antonescu, care face politica de ceva vreme si pe care era la un moment dat sa il si cred. Totusi, ce inseamna cuvantul diplomat?

Inainte de primul tur, se vedea dusmania in ochii lui Antonescu, care in discursurile sale aproape convingatoare mai ca ii blestema pe Basescu si Geoana pentru ce au facut tarii. Saracul liberal se jura ca nu va face alianta cu socialistii, iar pe Basescu ca nu il va sustine niciodata. Parea convingator, aproape ca voiam sa-i dau votul. Noroc ca nu am reusit sa votez din cauza imensei cozi de la sectia de votare.

A trecut turul 1, echipele s-au reconciliat, iar securea politica se pare ca a fost ingropata, pentru moment. Uite ca cine striga "hotii" nu e tocmai un arhanghel nici el. Antonescu se jura ca nu va face nici o alianta cu cei care au dus tara intr-un punct aproape critic. Desi se simtea ca tine putin cu Geoana, il ataca necontenit, afirmand sus si tare ca nu va accepta formarea unui guvern cu social-democratii.

A venit turul doi si iata ca ce se prevedea s-a intamplat. Pe 25 noiembrie, liberalii si socialistii s-au imbratisat, s-au pupat si au facut si un copil: Klaus Johannis, care se pare ca e puntea de legatura si cel care va guverna in cazul in care va castiga PSD-ul. Mai noi, apar si impreuna pe afisele electorale. Ia uite unde se afla ingropata diplomatia si spiritul politic: in Crin Antonescu. Iubitul de el pe cat e de nestiutor, mai e si credul. Prevede un Guvern prosper, echitabil si care va scoate si Romania din criza, nu cu altcineva decat cu Geoana ca presedinte. Ludic, nu?
Nu il mai suport pe Basescu pentru ca a facut destul rau tarii, insa daca ar trebui sa aleg dintre doua rele, il aleg pe cel mai putin rau, adica pe Basescu. Nici el nu stie mai multe decat Geoana sau Antonescu, insa ceea ce ii diferentiaza este proportia mai scazuta de minciuna. De fapt, Basescu nici nu prea stie sa minta, cum nu stie nici sa conduca o tara. Totusi, prefer sa am un conducator prost decat mincinos.

Pe parcursul scrierii textului, mi-a mai venit o concluzie in minte: domnule Antonescu, esti un demagog, ca sa nu zic prostanac. Nu ca nu ai fi, insa termenul este deja luat.

Daca nu sunteti voi diplomati, de ce am fi si noi? La zid cu voi!!!

"Noi vrem gripa porcina!"

A fost declaratia pe care am auzit-o ieri la un post de radio. Nonsens intr-o prima instanta, insa poate nu e chiar asa. Institutul Cantacuzino a inceput de cateva zile sa distribuie transele de vaccinuri pentru Capitala si Iasi. Tot ce mai e de facut este ca aceste vaccinuri sa fie distribuite la centrele atestate de minister si apoi sa fie distribuite in spitale, scoli si facultati. "Vaccinati vor fi medicii, elevii si studentii, intr-o prima faza, iar daca va mai fi nevoie de doze, vom mai face" spunea un cercetator de la Institutul Cantacuzino. Totul bine si frumos intr-o prima faza, insa problema este ca lumea nu prea se gandeste sa-si faca vaccinul. Vaccinurile au ajuns si in Iasi acum doua zile, insa putini doritari. Insusi doctorul de la Unitatea de Primire Urgente Iasi, Tudor Ciuhodaru, a spus ca nu isi va face vaccinul pentru ca nu are incredere in el. Asemenea declaratii am auzit si pe la profesorii de la Cuza. Odata cu aparitia unor contre din partea catorva ONG-uri legat de vaccin, lumea parca se gandeste de doua ori inainte sa si-l faca.
Studentii nu par nici ei interesati prea mult pentru a se proteja impotriva vaccinului. O fi bine, o fi rau, dragoste cu forta nu exista.
Un prieten din Roman de la clinica de epidemiologie a spus ca trebuie sa vaccineze toti copii din scoli, insa nici acolo situatia nu este roza legat de dorinta oamenilor sa se vaccineze. A spus ca nu va insista prea mult, iar copiilor le va trebui acordul lor si al parintilor, pentru ca, "dragoste cu forta nu exista".
Cu toate ca Institutul Cantacuzino declara sus si tare, batandu-se chiar cu pumnul in piept ca vaccinul impotriva gripei porcine este bun pentru sistemul imunitar, lumea se cam indoieste. Si aici nu ma refer la lumea obisnuita, ci la medici, profesori si studenti, care pot spune ca au un grad de informare mai mare decat ceilalti.
Pentru ca vaccinul impotriva gripei AH1N1 nu este disponibil in farmacii, pe internet deja au aparut oferte de vanzare. Vazusem la o televiziune un comerciant de vaccin impotriva gripei porcine care vindea vaccinul cu 100 de euro fiola. Cam scump, insa tinand cont ca este impotriva Marei si Infricosatoarei Gripe Porcine, se merita, spune comerciantul.
De unde o are? Inca nu se stie, insa ce se stie e ca la o conferinta de presa organizata de Institulul Cantacuzino lipsea o fiola de vaccin impotriva gripei AH1N1, dintr-un pachet cu 50. Cine stie, poate o fi la comercianul de pe internet.
Inca nu se stiu efectele vaccinului, daca este bun sau mai putin, daca ne protejeaza impotriva gripei porcine sau este doar o momeala aruncata de Ministerul Sanatatii pentru a mai calma populatia dupa socul produs de vestea ca in Romania au murit doua persoane din cauza gripei noi. Ceea ce se stie, la Iasi cel putin, este ca vaccinul este privit cu o oarecare nesiguranta. Cati se vor vaccina inca nu se stie, cert este ca o mare parte din medici si profesori nu o vor face. De studenti nu stiu ce sa zic pentru ca ar fi prea multe pareri, insa cert este ca de frica sau nu, multi nu isi vor face vaccinul antigripal.
Inca un esec medical in Romania sau doar o parere preconceputa si nesigura despre Institulul Cantacuzino si vaccinul sau? Oare cati vor mai muri? Oare cine se va vaccina? Scapam de noua gripa ca si de cea aviara? Cine stie...

Sansa unui careu de asi

Astazi voi juca poker. Desi nu stiu sa joc, imi voi pune la
incercare norocul. Voi trage de el cum trage mexicanul din mescal. Toata lumea
are un dram de noroc. Toata lumea mizeaza pe ceea ce destinul ii ofera. De ce
nu as incerca si eu?

Ma intalnesc cu cativa prieteni la o masa carunta de brumar.
Facem cartile, ne uram noroc si incepem. Ce jucam? Poker evident, zice unul din
noi. Am mai jucat poker, insa acum e altceva. Jucam pe sansa si pe noroc. Nu stiu
sa joc poker, insa ma bazez pe ce se bazeaza o vulpe incoltita de ogari. Ma risc.

4 carti, atat vreau. Nu am nevoie de mai multe. Nu am
incredere in nimeni decat in mine si in norocul troienilor. Desi probabilitatea
de a pierde e mare, raman in joc prin probabilitatea de a fi jucat. Voi juca
pentru ca soarta imi cere. Ma bazez pe ceva ce altii nu au. Asul tine cu mine. Am
patru carti din care 3 ar trebui sa ma ajute.

Care este miza? Ce pot pierde? Incredere, cariera, viata,
suflet… Termeni relativi. Totul este relativ, totul este in zadar. De ce nu? Oricum
o sa pierd toate astea odata si odata. Oricum o sa ajung sa-mi para rau ca m-am
nascut cel putin odata in viata. Fa cartile!

Am o carte in maneca. Imi apare un mic zambet pe fata. Calmul
incepe sa mi se instaleze in suflet si odata cu el si increderea ca va fi mai
bine. Imi privesc adversarii cu dispret. Stiu ca voi castiga. Tensiunea isi
face simtita prezenta. Mizam tot. Desi pare un joc, nu mai este de mult. Lucrurile
incep sa prinda contur. Ma uit la carti si vad ca am doi asi si un popa, plus
cartea din maneca. Gata, i-am terminat!

Arunc cele trei carti si o scot si pe cea din maneca. Nu e
as…

Sunt terminat!

Avem un drept constitutional, acela de a sta la coada

Ce este un drept constitutional? Conform definitiilor, este un drept oferit prin lege si de constitutia in viguare. Pare ceva serios, nu si pentru r0mani. Unul din cele mai importante drepturi constitutionale dar si democratice, pentru ca asta se doreste a fi Romania, este dreptul la vot. Ieri a fost ziua votarii. Toate canalele ne indemnau sa mergem la vot, sa alegem urmatorul conducator si in acelasi timp soarta tarii. Ieri au fost alegerile pentru presedentia Romaniei. O treaba serioasa. Am fost placut impresionat ca in ciuda calitatilor noastre, nu au fost tentative de fraudare a alegerilor, sau inca nu se stie. Treburile au mers ca pe roate, lumea a mers la vot, dar au intervenit alte probleme.
In multe orase mari din tara lumea nu si-a putut exprima votul. Intr-un comunicat trimis de BEC se spunea ca prezenta la vot a fost mai mica decat prezenta la alegerile anterioare pentru presedinte. Oare sa fie neinteresul nostru sau al celor care au organizat alegerile?
Si totusi, pare ca vina cade pe responsabilii urnelor de votare sau, cine stie? Lumea si-a dat interesul pentru votul din 22 noiembrie, pentru ca intr-un final si-a dat seama cu adevarat ca tara e in mainile lor. Problema a fost ca mai mult din 10% din alegatori nu au putut vota datorita birocratiei, mai pe scurt pentru ca nu au mai avut timp sau nu li s-a oferit timp. In Bucuresti si Iasi, lumea statea la cozi interminabile pentru a vota. In gari si Universitati lumea se calca in picioare pentru a-si putea vota candidatul. O fi bine, o fi rau, ce mai e de spus? Cu toate scandarile si huiduielile oamenilor, membrii comisiilor si-au baut linistiti cafelele in pauzele tot mai dese, oferind oamenilor dreptul constitutional de a sta la rand pentru a vota. Ca s-a stat la rand nu a fost problema, dar pentru ca nu au votat e probema. Astept cu interes comentariile membrilor din sectiile de votare care au avut incidente de acest tip.
Si eu am vrut sa votez ieri, insa nu am mai reusit. Am mers la un spital, care se mandreste ca e cel mai important din Iasi, unde ar fi trebuit sa se organizeze o sectie de votare, dar a trebuit sa ma orientez catre un alt punct pentru ca sectie de votare nu era acolo. Ciudat pentru ca stiam ca sectiile de votare speciale sunt amplasate in gari, spitale si universitati. La universitate coada era de cateva sute de metri, ceea ce ar fi insemnat sa stau cateva ore la coada, iar la gara randul era interminabil. E adevarat ca nu am avut rabdarea de a sta la rand, insa ma intreb daca asa trebuie sa se organizeze un scrutin.
Iata ca din nou Romania are o problema cu libertatea. Nimeni nu ne-a pus pistolul la tampla ca sa nu votam, insa se pare ca s-a gasit o metoda de a nu ne putea exprima libertatea de a avea un presedinte dorit si votat de romani.
In fiecare an avem aceleasi probleme insa scrise intr-un mod diferit. Rog pe cineva sa schimbe definitia dreptului constitutional ca pute a ipocrizie in forma pura!

M-am mutat!

Sa nu se bucure dusmanii deocamdata pentru ca inca nu am plecat din Iasi, inca nu m-am lasat de jurnalistica si inca nu mi-am abandonat visele. Am schimbat doar suportul de blog. De ce? Pentru ca asemena multor lucruri in viata, nu ma mai satisfacea. Sper sa continui munca si odata cu inceperea unui nou blog, sa incep si o noua parte a vietii mele de student si nu numai. Inca "va salut" si cu siguranta ca o sa va si scriu! Cu drag, Ionut Benchea.