joi, 23 septembrie 2010

Ion

Ati vazut vreodata un tigan sa munceasca intr-o florarie? Dar unul care sa citeasca "Ion" si sa lucreze intr-o florarie? Eu da. Ce e mai ciudat e ca parea extrem de interesat de lectura.

Oare le-am vazut pe toate?

miercuri, 15 septembrie 2010

Patrunjel

Ce sa zic, a fost frumos in vacanta pe care am avut-o in Poiana. Am cunoscut oameni valabili si mi-am facut prieteni mai repede decat acasa. Concluzia? Am pocnit-o!

Totusi nu despre asta vreau sa scriu azi. Mi s-a intamplat o chestie acum jumatate de ora atat de traci-comica incat nu am cum sa nu o povestesc. Taica-meu isi facea siesta zilnica cand mi s-a facut dor de o tigara. Fac una si ies in curte. Pentru ca imi era lene, am preferat sa stau in dosul casei. Precizez ca taicameu nu stie ca fumez. Asa ca am aprins-o cu jale si am inceput sa fumez. Toate bune si frumoase, termin tigara, o arunc si cand ma intorc era sa dau cu capul de prejungirea hotei din afara casei. Ma feresc dar imi ramane un sentiment de dejavu. Intru in casa si inainte sa o tai in camera merg pana la bucatarie pentru a bea ceva. Cand ajung acolo sa inebunesc. Mirosea peste tot a fum. Ma enervez si ma uit exact spre hota. Mintea m-a dus atunci exact la momentul cand fumam si ma uitam la hota. Era evident, tot fumul a intrat in casa. Ma trezesc eu din trip si incep sa iau un prosop si un spay de casa. Fac operatiunile necesare iar dupa 5 minute parca era mai bine. Plec din bucatarie si dau nas in nas cu taica-meu. Ciudat, ultima data il auzeam sforaind. S-o fi trezit de la zgomotul spray-ului?
In fine, il salut si fug spre camera. [Inca ma durea capul.] Ajung victorios in camera si ma bag la un facebook. Cand deodata intra taica-meu in camera si ma intraba daca am mancat patrunjel. Eu mirat, am negat serios. Dar in acelasi timp il si intreb de ce crede asta. El imi raspunde: "Ciudat, era un moros de patrunjel in bucatarie."

Iarasi delirez...

marți, 7 septembrie 2010

Concediul e un lucru necesar!

Am terminat si licenta, am terminat si facultatea, am terminat si cu sezonul nuntilor. Am avut nevoie de o vacanta care pana acum nu am avut-o si acum am primit-o. Nu zic unde sunt, dar Poaiana Brasov e extraordinara!

O saptamana de exploatat!

PS:pozele mai tarziu.

miercuri, 21 iulie 2010

Carpe diem!

Un nou look, acelasi tempo.

De ce Carpe Diem? Pentru ca mi-a placut echipamentul lui Ford din Torque.

marți, 20 iulie 2010

duminică, 18 iulie 2010

Emotiv vs Impulsiv

Eram ieri la o vorba cu prietenii. Mi-era cam rau, asa ca preferam sa ascult, nu sa vorbesc. De la un subiect la altul, am remarcat ca sunt persoane emotive si persoane impulsive. Am mai remarcat ca cei impulsivi au caracterul de lider, ceilalti nu. Din nou, liderii sunt cam prostuti in gesturi, afirmatii sau comportament, pe cand emotivii sunt mai calmi, gandesc altfel problema, prefera sa nu iasa in evidenta prea mult.

Emotivii sunt luati de cele mai multe ori in ras, sunt pusi in situatii extreme, pusi la incercare. Din experienta, am observat ca, pe langa cei impulsivi, emotivii au o maniera mai eleganta de a iesi din o situatie, nu si cei impulsivi care cand se vad inghesuiti incep sa-si bage pula.

Un foarte important factor care face diferenta intre oameni este, ciudat dar adevarat, zodia in care te nasti. Cu toate ca sunt si exceptii, cei mai multi oameni dintr-o zodie se aseamana izbitor intre ei. Exceptiile sunt persoanele care se autoeduca, care citesc mult, care se dezvolta personal. Totusi, la un moment dat toti isi dau arama pe fata.

Exemplele ar putea continua, insa cred ca s-a inteles ideea postului. De ce scriu textul asta? Pentru ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, ma regasesc si eu printre cei emotivi nativi. Stiu ca e greu de recunoscut pentru unii sau altii, insa emotivitatea sta la baza bunului simt. Nu vreau sa jignesc, pentru cei care se prind, dar faptul ca racul face un pas inainte si doi inapoi nu e chiar in zadar.

PS: oare numai mie nu mi se pare cool sa-ti bati nevasta si sa-ti iei la misto prietenii?

sâmbătă, 17 iulie 2010

Un fleac!

Nu pot zice ca a fost exact ca la BAC, dar nici te speriat nu a fost. O luna si un pic au durat chinurile licentei. Cu ocazia asta am vizitat si eu lacasuri necunoscute multor studenti, precum Biblioteca Central Universitara (BCU), Casa Asachi, unde isi au resedinta marii lingvisti romani, am fost mai des si pe la Universitate. Nu ca mi-a fost nefolositor, dar as fi trait si fara sa vizitez locurile astea.

Tragem aer in piept, nu uitam prin ce am trecut si spunem cu toata raspunderea, despre licenta, evident: Un fleac, am ciuruit-o! Acum astept cu nerabdare sa vad ce loc de munca imi va oferi Romanica noatra draga.

Cinste si rabdare, doua virtuti necesare oricarui roman.
Va salut!